Nu spun nici o noutate! Cînd vine vorba să-şi construiască românul o casă, nu poţi bănui nici cum începe, nici cum evoluează construcţia şi, cu certitudine, nici cum se va termina. Dar el e arhitect înnăscut, va ieşi exact cum vrea muşchiu’ lui.
Un singur lucru e sigur. Dacă tot a dat un sac de bani pe teren (criză ne-criză, o bucată de teren nu-i cît kilu’ de cartofi!), apoi să fie convinsă toată lumea că fiecare centimetru pătrat de pămînt va fi ocupat de casa în sine şi de acareturile aferente. Grădină, pomi, gazon – dă-le-n amarul lor că doar nu dai sute de euro pe metru pătrat ca să aibă ciorile unde să se cace.
Casa trebuie, obligatoriu, să frizeze megalomania, ea transmite un anumit statut social. Nu contează dacă dormi în garaj sau, în cel mai bun caz, în „camera din faţă”, nu e important dacă buda e în fundul curţii. Casa trebuie să aibă, musai, o duzină de camere, patru băi, măcar un etaj, o pivniţă, un garaj să poţi întoarce TIR-ul, o groapă unde poţi schimba uleiul de la maşină, două cămări şi un pod. Şi, poate, în anumite cazuri, cîteva turnuleţe acoperite cu tablă argintie şi simbolul „Mercedes” în vîrful acoperişului. Pe sistemul „nu-i frumos ce-ţi place ţie, e frumos ce-mi place mie!”
Nu se acceptă sfaturi de la arhitecţi profesionişti, că doar nu eşti prost. Ai făcut banul grămadă, deci eşti deştept nevoie mare, nu vine nimeni să-ţi zică ce şi cum cu stilurile, cu integrarea în zonă sau să-ţi spună cum să-ţi faci tu hogeacu’.
De aceea şi arată ţara asta cum arată. De aceea doar în această ţară a fost posibilă construirea unui monstru arhitectonic precum Casa Poporului.
Ultima casă „super-mega-ultra tare” (departe de a fi un unicat în România!) am văzut-o în judeţul Mureş (mulţumesc prietenului Răzvan Ţupa pentru amabilitatea de a-mi pune la dispoziţie fotografia!).
Eu, unul, mă opresc din orice comentariu. Vă las pe dumneavoastră să o analizaţi. Totuşi, o ultimă precizare: partea de casă fotografiată este cea de la stradă!
7 comentarii
las ca am vazut mai devreme cum e cu arhitectii profesionisti, hahahaha
Ei Ovi cum mi-ai luat vorba din gura:=)) Exact asta am vrut sa spun si eu. Sunt curioasa cam cum ar arata o casa al carei arhitect e cel al Grand Hotel. Nici nu vreau sa ma gandesc :=))
cu siguranta, casa va fi mare. si oamenii care locuiesc in ea vor fi buni, cu suflet mare, iar în bucătărie va mirosi a cozonaci cu mac și…acuma te las, mă duc să mă împușc
cristi draga, ia uita-te tu pe cashidelucs.wordpress.com, sa vezi acolo petrecere cu case de „vis” 🙂
Băi, da răi mai sunteţi ! Nu observaţi că avem de-a face cu o creaţie poporană de rit nou ? Un fel de Bastionul Croitorilor. Varianta neomanelistică. Aia cu fereastra de la baie pe dreapta.
Dacă vorbim despre oameni vrem să credem că aspectul exterior nu ne interesează, interiorul e totul. Să fim serioşi. Aşa e şi cu această neocreaţie rurală. În plină criză omu’ are parte doar de avantaje. Să le enumerăm pe câteva:
1. Mai puţine geamuri => mai puţin transfer termic cu exteriorul => economie la încălzire.
2. Mai puţine geamuri => mai puţini vecini curioşi.
3. Mai puţine geamuri => mai multă economie la decoraţiuni.
4. Mai puţine geamuri => mai mic spaţiul dintre construcţii.
Argumentele ar putea continua dar mă opresc aici. Şi, în cele din urmă, stai tu în ea? Nu. No, să fie sănătos! Poate că omu’ vrea un „low profile”, ştii tu, pentru etno…
poate-i pe nord :))