Azi, puțin după șase seara, după ploaie, am luat-o spre parc, cu mașina, la „alergarea-ritualică”. Și, imediat cum am cotit-o spre strada Albini (sau Albinii cum știu unii, crezînd că e strada pe care locuiește albina, serios, așa scriu unii-Albinii) am văzut ceva ce m-a trimis într-o altă dimensiune…Pe o altă planetă, practic. Una cu oameni mai buni, asta cu siguranță…
Mai spre primul colț (intersecție, cum vreți să-i spuneți, cam pe acolo pe unde se bușesc mașinile, de-au pus ăștia praguri…), o băbuță era postată în mijlocul drumului. Avea o umbrelă în mîna stîngă, pe care o vîntura în aer, închisă, ca un fel de baston, semn că a hotărît să oprească circulația, iar în mîna dreapta avea o mătură. Băbuța e în regulă, e normală, o cunosc, locuiește acolo, în apropiere, la o casă cu curte, asta ca să nu vă imaginați altceva…
Așa. Și cu mîna dreaptă, cea în care avea mătura, ce să facă…mătura melcii de pe carosabil. În viața mea nu am văzut atît de mulți melci la un loc, cred că erau peste 30, nu știu cum ajunseseră grupați în halul ăsta pe o porțiune cam de 3 metri pătrați….Adevărul e că vizavi e o alimentară…Poate se dădea ceva, și melcii voiau să traverseze și să se așeze la coadă…
Oricum, să revenim. Bătrînica, așadar, cu o mînă dirija circulația, în sensul în care o oprea, iar cu cealaltă mătura melcii. Practic, le salva viața.
Curios: nici un șofer nu a claxonat. Adevărul e că faza s-a derulat cu repeziciune, poate că a durat 30 de secunde, dar la cîți idioți au carnet m-am mirat, totuși, că nimeni nu a claxonat. Se pare că băbuța noastră i-a impresionat și pe cei dintre noi care nu avem foarte multă minte, atît de frumos a fost gestul său…
PS
Strada se cheamă Septimiu Albini, și ăsta e un nume de om, nu de albină. Mai multe, aici.
1 comment
frumoasa povestea, draguta babuta, m-a impresionat. In schimb ultima replica e foarte amuzanta:))