Prima data cand a aparut pe televizor a fost in anul 1976 , si conducea o emisiune al carui numele originar era Televaca. Da, chiar asa. Mi-l aduc aminte cantand o melodia care zicea in continuare “sono incazzato!”, adica “sunt suparat!”. Un text care atunci, pentru televiziunea italiana, suna aproape ca fiind eretic .
O intrare provocatoare, un prim semnal dat de un tip care se intelegea imediat ca nu era un tip obisnuit, ci un om cu un dinamism extraordinar, o personalitatea puternica , impreuna cu un spirit deosebit , capabil sa inventeze glume la orice, in stare sa transforme o situatia dramatica intr-una comica .
De atunci mult timp a trecut, si multe filme au intrat nu numai in inimile celor care le-au vazut, dar si in cultura si in istoria Italiei. Nu ma refer numai la cel mai premiat dintre acestea , “la vita e’ bella” , care a fost un fel de coronament al carierei . Probabil cea mai amuzanta comedia a fost cea jucata impreauna cu actorul napoletan Massimo Troisi, cu care a format atunci o pereche de neuitat . Titlu, paradoxal si asta, era “non ci resta che piangere”, adica”nu ne ramane decat sa plangem” . Un film in care cei doi se trezesc si se afla in anii 1500 , cu tot disconfortul acelor vremuri . Se intalnesc cu inventorul Leonardo Da vinci, si incearca atunci sa-i explice tot ce se poate inventa pentru a imbunatati viata : trenul, termometru, toaleta , semaforul si in sfarsit incearca cu un joc de carti. Dar nici cu asta nu merge si pleaca de la el dezamagiti . se asteptau la un geniu si au gasit unul care nu intelegea nici un joc de carti !
Dar acum cateva zile , Benigni a reusit sa dea ceva in plus italienilor, cu aparitia lui la festivalul din Sanremo . A prins ocazia faptului ca Italia sarbatoreste luna vitoare 150 de ani de uniune si a stiut sa vorbeasca despre istoria Italiei, despre frumusetea de a fi uniti, dar si despre absurditatea si ignoranta celor care ar vrea sa o imparta, tot cu stilul lui unic. Ne-a aratat frumusetea tarii , si in felul asta, inca o data a iesit spiritul de La Vita e’ Bella . Viata e frumoasa, oricand si oricum . Sa nu uitam de asta .
Cineva l-a si intrebat daca ar vrea sa fie premierul, si el zambind a raspuns “eu, la varsta mea ? nu, sunt prea batran pentru a fi premierul!”. Are 59 de ani. O gluma adresata chiar la Berlusconi care are 75.
Un comic, un actor, un nebun . Dar ne-a dat un mesaj foarte pozitiv, poate chiar doua : iubeste viata, iubeste-ti tara . Pare simplu, dar mereu uitam. Multumesc Roberto .
Roberto Benigni : Un iubitor al vietii
1 comment
in sfarsit ceva de calitate pe PMOB