M-au întrebat mai mulți astăzi de ce nu scriu despre meciul lui U de ieri. Păi n-am scris pentru că nu l-am văzut, e simplu. Dar mi-a povestit un amic care a fost la Vaslui o poantă tare de tot. Cică galeria ălora avea un refren mortal: „Cine-i cel mai tare din Vaslui?” Și venea răspunsul, imprevizibil: „Vasluiul eeeeeeeeeee, Vasluiul eeeeeeeeee!”Tare de tot.
Și cică tot orașul Vaslui era în beznă, toate străzile erau întunecate ca pe vremea ailaltă, numai stadionul era luminat. Și mi-a mai spus că parcă a ajuns într-o altă lume. Dar revenind, dureros pentru noi, iată cine ne-a bătut la fotbal, asta e.
Despre joc nu pot zice nimic dacă nu l-am văzut, în schimb la clasament mă uit din oră în oră și mă ia cu frisoane. Singura observație pe care o fac, în continuare, nu are legătură nici cu antrenorii, nici cu conducătorii, ci cu mentalitatea celor din teren: eu nu am văzut devotament încă, în meciurile pe care le-am urmărit (nici măcar în victoria aceea frumoasă cu Dinamo parcă nu s-a pus osul, mai mult a fost inspirația de jucător a lui Claudiu Niculescu). Nu am văzut o luptă pentru balon din primul pînă în ultimul minut, nu am văzut angajament, voință, bărbăție. Și asta e cel mai trist.
2 comentarii
deci, cum ar veni, refrenul cintat suna asa: cea mai buna echipa din vaslui/ e fc vaslui!
corect, nu l-am retinut exact, dar esenta ramine, nu?