Insula Skopelos – Plajele

Grupul nostru pe plaja Panormos

Flyingcat 6 intră „la milimetru” în portul din insula Skiathos. Multe persoane se pregăteau să coboare, dar parcă mai multe aşteaptau pe chei, ca să se urce la bord. Avioanele au adus, de peste tot de prin lume, oameni dornici să se plimbe prin insulele arhipelagului Sporades. Din nefericire, nu puteam încă să ies din cabina în care eram închis de trei ore. Nu-mi dau seama când nava rapidă se îndreaptă din nou spre larg. Întreb pe o drăguţă membră a echipajului în cât timp ajungem în Skopelos. Îmi spune că în jumătate de oră. Altui coleg i se spune că mai avem de stat pe vas încă o oră şi ceva. Nu înţeleg! Mai târziu, însă, mă voi lămuri. În insula Skopelos nava face două opriri, una la Glossa şi alta la Skopelos Town, destinaţia noastră finală. N-am ce face, mă resemnez. Trebuie să mai stau cel puţin o oră în închis între pereţii de plastic! Dar orice chin are şi un sfârşit.

Pe chei ne aşteaptă, cu o bucurie nedisimulată, mai vechea mea cunoştinţă domnul Makis Perdikaris, directorul societăţii Thalpos Holidays, pe care l-am cunoscut la Târgul de Turism al României, la conferinţa de presă organizată acolo de Max Holidays. Nu credeam că mă mai ţine minte, dar m-am înşelat.

Mi-a zâmbit şi mi-a strâns mâna cu o căldură pe care n-o întâlneşti decât la un vechi prieten pe care nu l-ai mai văzut de mult timp. Întâlnirea cu acest om a fost una dintre cele mai mari bucurii pe care le-am trăit în timpul ieşirii din insula Skopelos. El, o personalitate a industriei turistice din insulele greceşti (poate vă voi vorbi odată despre impresionantul portofoliu al firmei pe care o conduce), a stat aproape tot timpul cu noi, ne-a dat explicaţii detaliate despre toate obiectivele de pe insulă, s-a îngrijit de cazarea şi de masa noastră. Tot împreună am vizitat plaje minunate, am văzut hoteluri sau ne-am plimbat seara admirând luminile oraşului vechi, reflectate în apa incredibil de calmă a golfului.

Pe toată durata infoturului am fost cazaţi în splendidul hotel Rigas, al grupului Spirou. Intrarea în acesta se face printr-o curte mică, pe sub lămâi şi portocali plini, în acelaşi timp, atât de flori cât şi de fructe aproape coapte.

Dacă măcar o dată aţi simţit mirosul fin al acestor flori, vă puteţi închipui plăcerea pe care am trăit-o atunci când, obosit, după aproape 24 de ore de la plecarea din Bucureşti, am străbătut acea alee!

Ziua a doua a fost dedicată cunoaşterii plajelor din Skopelos. Priveam harta pe care o primisem din mâna domnului Perdikaris, chiar la venirea noastră pe insulă. Plajele, mai mici sau mai mari, sunt răspândite pe toată lungimea coastelor. Nu este un secret că în Grecia cea mai mare parte din ţărm este stâncos. Sunt însă destule locuri unde găseşti plaje cu nisip sau cu pietre. La unele poţi să ajungi uşor, la altele trebuie să cobori pe poteci abrupte, ca la munte, iar la câteva, poate cele mai frumoase, nu poţi să ajungi decât cu barca.

Ştefan Nistor conduce cu grijă autocarul pe drumurile înguste dar bine întreţinute care, în serpentine, ne duc spre plajele din vestul insulei. Prima oprire o facem la Panormos. Chiar dacă în drum mai dăm de şantiere în lucru, plaja este pregătită pentru sosirea turiştilor. Umbrelele şi sezlongurile sunt aliniate ca pentru inspecţie. Apa, puţin cam rece, ne îmbie s-o încercăm. Makis Perdikaris ne dă explicaţii despre locul unde ne aflăm. Inevitabil, discuţia curge spre momentele când, în 2008, aici s-au filmat majoritatea scenelor din „Mamma Mia”… Da, pe această insulă realizatorii au făcut peste 80% din filmări.

– Putem să vedem aceste locuri?, îl întreb pe Makis.

– Bineînţeles, dacă autocarul vostru se poate strecura pe drumurile prăpăstioase care duc spre plaje, dar mai ales spre biserică, îmi răspunde Makis.

Şi Ştefan se descurcă excelent. Mai întâi mergem la Milia Beach (Mamma Mia 1), unde, sub un copac bătrân, prietenul Makis îşi continuă „pledoaria”. Nu, Makis nu e avocat. Sau poate că este! Este „avocatul” insulei, cel care vrea să ne convingă pe noi şi prin noi pe dumneavoastră, că este bine să veniţi în Skopelos.

Apoi ne oprim lângă plaja Kastani (Mamma Mia 2). (Mulţumesc Georgiana pentru lista frumos scrisă, aproape desenată, pe care mi-ai făcut-o atunci când te-am întrebat de numele plajelor!). Beach barul, nelipsit în apropierea plajelor greceşti este aici, la Kastani, încă în lucru. Curând va fi gata. Curând şi plaja va fi plină de lume…

Ca să ajungem la biserica Agios Ioanis – Mamma Mia Capel – aşa cum, poate pentru a nu exista nici un dubiu, stă scris pe harta mea, trebuie să traversăm iar insula, de la vest la est de data aceasta. Mă mut mai în faţă. Din autocar am impresia, fie că plutim prin aer…, fie că mergem pe apă…, atât de îngust şi prăpăstios este drumul. O imagine impresionantă a ţărmului îmi atrage atenţia iar Ştefan, simţind dorinţa mea şi a celorlalţi colegi de a fotografia locul, opreşte în mijlocul drumului! Altă posibilitate nu prea exista! Ne răspândim căutând unghiul cel mai potrivit pentru fotografii. În spatele autocarului nostru se opreşte, răbdător, un alt şofer. Nu are pe unde să ne depăşească. Nu vreau să mă gândesc la ce claxoane, ce cuvinte grele mi-ar fi auzit urechile, dacă acest lucru s-ar fi întâmplat pe drumurile noastre…, dar aici viaţa curge altfel, parcă este mai linistită, mai omenoasă!

Capela Mamma Mia ne salută din vârful unei stânci aflată în mare şi pe care doar o îngustă limbă stâncoasă o leagă de pământ. Urcăm cu grijă scările, pe alocuri aproape verticale, care ne duc spre una dintre cele mai cunoscute biserici de pe Skopelos, una dintre cele aproximativ 365 existente pe insulă, la care  slujbele sunt ţinute doar de Hram sau la marile sărbători religioase, de unul dintre cei… patru(!) preoţi existenţi pe insulă, trei în Skopelos Town şi unul în Glossa, aşa cum vom afla, doar peste câteva ore de la Dafne, olandeza care, de când avea 30 de ani, s-a îndrăgostit de Skopelos şi acolo s-a stabilit!

De acolo, de sus, îmi rotesc ochii în toate direcţiile. Spre sud, un iaht „se odihneşte” ancorat într-un golf. Două plaje se văd de aici. Spre una, acolo unde puţin mai târziu vom coborî şi noi, pare că se îndreaptă o potecă. La cealaltă cred că ar trebui să ne strecurăm printre stânci. Spre nord apa este atât de limpede încât, dacă suntem atenţi, putem desluşi pietrele aflate în adâncul mării. Spre est, prin atmosfera ceţoasă, zăresc vase, mai mari sau mai mici, care străbat marea…

După un suc, o apă, o bere sau un vin, cu care unii dintre noi se răcoresc la nelipsitul beach bar, sau după o baie în mare, pe care alţii o preferă, ne suim iar în autocar.

De prânz mâncăm la o tavernă din Loutraki, una dintre miile existente în Grecia, în care-ţi face plăcere să te opreşti. Mâncăm noi, hrănim şi peştii cu ceva pâine, apoi plecăm spre „casă”.

Ziua nu s-a terminat. Mai avem multe lucruri de făcut, dar despre toate acestea mai povestim în postările viitoare. (Va urma).