Vă mai amintiți cred de amicul meu, inginerul Călin Fărcaș, de la Radio Cluj, cel care a realizat montajul acela cu coșul lui Morris din finala cîștigată de U Mobitelco. Azi el mi-a trimis un alt montaj, de cu totul altă factură, dar la fel de emoționant.
De data aceasta el se constituie într-un recurs la memorie, la memoria afectivă, pentru că este vorba despre o colegă de radio, care este acum în ceruri.
2 comentarii
O lacrimă de dor pentru Codruţa, o îmbrăţişare plină de dragoste şi un poem din suflet scris atunci, în acel trist sfârşit de august 2010 …
TOŢI ÎNGERII, AZI, CÂNTĂ …
O noapte se lăsase peste întreg Pământul
În ziua-n care astrul s-a stins la răsărit,
Iar în grădina păcii unde-a-nflorit cuvântul
E totul scrum, priveşte, e-un haos negândit.
De ce te-ai dus, Codruţa, şi cui ne laşi acum?
Şi ce vom face seara fără a Ta lumină?
Nu Te-ai gândit, o clipă, să Te opreşti din drum
Pentru-a învinge soarta, cu-a ta voce divină?
Toţi îngerii, azi, cântă la liturghia tristă,
Pe-acea cărare-ngustă, mai urcă o Artistă …
Cluj-Napoca, 30 august 2010
VESNICA POMENIRE! SUNT TRISTA, SI PLANG…..IMI ESTE DOR DE EMISIUNILE EI….
DUMNEZEU SA TE ODIHNEASCA IN PACE!