Dr. Marius Crăciun, psiholog
Îmi place să îl citesc și să îl citez pe Marius Crăciun. Îl puteți citi și voi, din cînd în cînd, pe situl Ancadei, unde colaborează. Pentru azi am ales materialul intitulat „Adevăratul înțeles al victoriei”. Cît de simple și de logice pot fi unele lucruri. Păcat că nu sînt prea mulți oameni destupați la minte (dintre cei care au și puterea decizională) care să și acționeze în direcția arătată de psigologul Marius Crăciun. Vă las să lecturați aceste rînduri, sper că o veți face cu plăcere.
În lumina beneficiilor educaţionale ale sportului, copiii pot învăţa atât din victorii cât şi din înfrângeri. Ca să se întâmple acest lucru, victoria trebuie plasată într-o perspectivă potrivită.
1. Victoria nu este totul şi nici măcar singurul lucru. Tinerii sportivi nu au pot avea posibilitatea de a învăţa din victorii sau înfrângeri dacă singurul lor obiectiv ar fi înfrângerea adversarului. Înseamnă asta că nu ar trebui să formăm echipe care să câştige? Desigur că răspunsul este NU! Ca orice formă de competiţie sportul implică o întrecere între echipe sau adversari. Ar fi dovadă de naivitate dacă am crede că victoria nu este un obiectiv important în sport. Dar nu este cel mai important dintre obiective. Copiii ar trebui să se bucure de relaţia lor cu antrenorul şi cu colegii de echipă, să se simtă mai bine cu ei înşişi, să-şi îmbunătăţească abilităţile şi poate să continue sportul la un alt nivel. Dacă aceste lucruri se întâmplă atunci este o realizare mult mai folositoare decât un şir lung de victorii sau câştigarea campionatului.
2. Un eşec nu este acelaşi lucru cu înfrângerea. Sportivii nu trebuie să vadă un eşec ca şi un semn de inadecvare sau ca şi o ameninţare la adresa valorii personale. Ei trebuie învăţaţi că pierderea unui meci nu este o reflectare a propriei valori personale. Cu alte cuvinte, atunci când sportivul sau echipa pierde o întrecere acest lucru nu se datoreşte că ei ar valora mai puţin ca şi echipa câştigătoare. De fapt, se pot învăţa lucruri valoroase din înfrângeri. Copiii pot învăţa să persevereze în faţa obstacolelor şi să se ajute chiar dacă nu au obţinut Victoria.
3. Succesul nu este echivalent cu victoria. Victoria şi înfrângerea se raportează la rezultatul unei întreceri, în timp ce succesul şi eşecul nu.
4. Sportivii ar trebui învăţaţi că succesul este definit în raport cu lupta pentru victorie. Ideea cea mai importantă este că succesul este relaţionat cu efortul. Singurul lucru asupra căruia sportivi pot avea control deplin este cantitatea de efort care o depun. Avem un control limitat asupra rezultatului unei competiţii. Dacă puteţi explica sportivilor că ei nu vor fi niciodată “pierzători” dacă vor da maximum de efort, le veţi oferi un cadou nepreţuit care le va fi de folos în multe situaţii de viaţă. Copiii vor fi totdeauna câştigători dacă încearcă să dea tot ce am mai bun în competiţie! Numai că uneori cealaltă echipa va marca mai multe goluri! Dacă victoria este menţinută în perspectivă, copilul este pe primul loc şi câştigarea competiţiei este pe loc secund. În acest caz, cel mai important rezultat al antrenorului nu este statistica victori-înfrângeri; este calitatea experienţei sportive furnizată tinerilor.
Nivelul următor
Sportul contribuie la starea de bine personală, socială şi fizică a tinerilor. El este un domeniu important în viaţa multor tineri. Pentru o mică parte dintre ei, sportul juvenil este prima fază a unei călătorii care are ca rezultat o carieră de sportiv profesionist.
Să lupţi pentru standarde înalte de execelenţă în sport este meritoriu. Dar antrenorii, părinţii şi sportivii trebuie să realizeze că şansele de a deveni sportiv profesionist sunt reduse, îndepărtate. Chiar dacă copilul este talentat, există multe lucruri neprevăzute. Un centru de studii în domeniul sportului din Statele Unite a calculate că şansa unei sportive de liceu să devină jucător profesionist este 1 din 12000. Având în vedere acestă situaţie, obiectivul de a deveni jucător profesionist rămâne nerealist pentru majoritatea sportivilor tineri. Din această cauză este important de subliniat pentru tineri că sportul este doar o parte a vieţii pentru o persoană bine conturată. Este uşor să generăm planuri fanteziste privind o carieră de succes în sportul profesionist şi să sacrificăm alte domenii de dezvoltare tânjind după glorie, faimă şi bani. Sportul poate oferi dezvoltare socială şi academică, bogăţie spirituală iar calitatea vieţii de familie nu va avea de suferit. Sportul poate oferi atât distracţie cât şi împlinire, dar mai mult în viaţă decât în arena sportivă.
Probabil că cel mai bun sfat pe care îl putem da este încurajarea copiilor să participe în activităţi sportive dacă ei îşi doresc. Dar în acelaşi timp, antrenorii ar trebui să ajute sportivii să înţeleagă că participarea în sport nu este un scop în sine ci un mijloc de a atinge numeroase obiective. Sportivii tineri pot fi învăţaţi să se bucure de competiţie ca şi proces, mai degrabă decât să se focalizeze pe obţinerea de victorii sau trofee. Victoria sau înfrângerea sunt simple fapte care nu ar trebui prea mult exagerate şi antrenorii nu ar trebui să îi lase pe copii să-şi definească valoarea personală doar în baza performanţei sportive. Printr-o perspectivă echilibrată asupra sportului putem face din această activitate o sursă de creştere şi dezvoltare personală.
Dificultatea de a deveni sportiv profesionist indică faptul că sportul juvenil nu ar trebui tratat doar ca un rezervor de talente pentru acesta. Focalizarea ar trebui să fie pe creştere personală şi dezvoltare.
Dr. Marius Craciun
Psiholog
