Universitatea Cluj nu a strălucit ieri. Dar a cîștigat. Iar locul în clasament, plus faptul că după 10 etape echipa a pierdut doar o singură dată, fac din U Cluj surpriza plăcută a primei treimi a campionatului.
La debutul oficial pe noua arenă (hai să îi spunem Mircea Luca, poate așa mai dăm de gîndit unora) cîțiva jucători nu și-au putut ascunde emoțiile. Altfel nu se pot explica o serie de greșeli individuale care parcă nu le erau proprii în trecut. Lipsă de marcaj, erori în preluare, dezordine la capitolul colaborare între linii…
Pe parcursul jocului și mai cu seamă după intrările în teren ale lui Bazzi și Tony, parcă am putut privi cu mai multă încredere spre teren (ceea ce nu înseamnă că înlocuiții nu s-au străduit, dintre ei Boștină reușind chiar să coordoneze binișor jocul). Oricum, dacă Adrian Cristea ar fi reușit pe finalul primei reprize (la una dintre pătrunderile sale caracteristice) să înscrie, am fi putut avea această liniște încă din startul reprezei secunde.
Așa a fost însă un meci dîrz disputat, destul de dens în evenimente (în sensul în care Brașovul a avut și el ocazii importante), dar pînă la urmă bornele importante ale meciului rămîn prezența cu numărul 200 în teren a lui Cristea, faptul că U nu a primit gol și mai ales faptul că a cîștigat și că este la un punct de lider după 10 etape. Traseul de regularitate continuă, și asta e foarte bine.
PS
Mi-a plăcut relația dintre echipă și galerie, una care pare să țină în picioare această echipă.
