Ultimul baschet din 2011

Sîntem prieteni

Astăzi cronica a fost scrisă de Adi Hădean. Vă las cu el:
“Am decis că această cronică nu va fi amintită pentru titlu ci pentru conținutul său. Din acest motiv am preferat să nu mă avânt printre sinapse în căutarea unor lucruri deștepte ci să le las să iasă la iveală pe cele care și dacă nu-s atât de deștepte, sunt barem sincere. Am început să merg cu trupa la baschet prin vară. Lucrul ăsta, alături de altele despre care nu voi vorbi aici, mi-a transformat anul din rău în bun. Foarte bun, în zilele în care echipa mea câștiga (mai des am câștigat decât am pierdut). Am cunoscut mai de aproape ori mai de tot (în sensul că pe unii nu-i știam defel) niște oameni tare faini de care m-am atașat, că așa-s eu, mai tăntălău, mă atașez de oameni și nu știu zău cum o să-mi duc nemurirea fără ei. Sportul de sâmbătă dimineața a devenit pentru mine o activitate din categoria “abia aștept” și am ajuns să sufăr ca un câine pe preș dacă din diverse motive nu reușesc să ajung (bine, eu sunt și un pic autist și orice rupere a rutinei mă biciuiește cu sârmă ghimpată pe coapsele goale).

Așa începe meciul, cu Fărcaș și Blag făcînd echipele. Și așa se termină, cu prietenie, întotdeanua

Știu că o să avem cu toții niște amintiri grozave despre meciurile noastre, despre micile împunsături din timpul cafelei de după, despre alergările de care unii (știu ei care) se feresc precum Sarsailă de cădelnița popii din Ilba. Și mai știu că dacă avem un pic de noroc, o să îmbătrânim și n-o să mai putem juca baschet, așa că, dragilor, propun să continuăm mișcarea și la anu’ și mai propun să fim ceva mai mulți. Acum, despre meciul de azi:
Echipele au arătat așa:
Echipa cea mai bună – Tiberiu Fărcaș, gigantic cum îi stă bine, Rus Daniel, prea înalt, prea bine sub coș, prea pe Blag, Raimonda (cred că de la anu’ renunț la baschet și mă pun de bodyguard la Raimonda că prea o tăvălesc toți pe jos și-i rup lycra, oricum aș avea parte de acțiune, doamna e un magnet de faulturi cu leziuni), Mureșan cel mare și stabil, Mureșan cel mic, agil, rapid și enervan pentru toate astea.

E simplu de ghicit cine a cîștigat: mîna din stînga e a lui Blag (a marcat de mai multe ori), iar cea din dreapta e a lui Fărcaș

Echipa care și-a dorit mai mult victoria: Blag, Ali Kurta (o să-l vedeți în poze cât de prins de joc a fost azi), Ovi Tebu, Nicușor Ciorbă și subsemnatul, apărător.
Pe scurt, am cam pasat, am cam condus, ne-au egalat la 5 sau la 6, nu mai știu, am început să avansăm peste ei, i-am cam amețit cu pasele, am bătut-o pe Raimonda și în final am învins cu un coș înscris de Blag. Azi am dat și eu un coș, chit că am fost apărător. Cred că nu se aștepta nimeni și cu asta am păcălit apărarea adversă.
Cam asta a fost. Cafeaua de după, apa cu citrice, pita cu unsoare și usturoi și boia plus tocana de linte și fasole s-au întâlnit cu noi la Camino, în Piața Muzeului.
Să fiți buni.” (Adi Hădean)

Ovidiu Blag

View all posts by Toate articolele scrise de acest autor
Citeste biografia