Am lipsit două zile din Cluj, timp în care am condus 1.000 de kilometri. Fix 1.000. Și am văzut, pe drum, cam tot atîția proști, cam tot 1.000. În cazul ăsta nu pot da cifra exactă, pentru că se poate ca să fi fost un pic mai mulți.
Dar nu despre oameni vom vorbi acum, pentru că se știe, după o aritmetică simplă (fapt confirmat de rezultatele alegerilor din ultimii 20 de ani) că sîntem, în Românica, mai mulți proști decît deștepți.
Despre locuri aș avea două vorbe. Uite, de exemplu despre intrarea în Timișoara… Intrarea dinspre Arad. Păi frate, nici o plăcuță. Prima o găsești după ce oprești mașina în cîteva benzinării ca să întrebi încotro e Timișoara…Eu auzisem că se „iubesc” foarte mult arădenii cu timișorenii, dar nu cred că e nevoie să sufere din acest motiv și…clujenii, ca să zic așa. Deci: nu vă bazați pe indicatoare, luați GPS, iFone, orice altceva, dar nu pe bază de indicatoare, că vă enervați degeaba.
Într-un final am prins ideea, am găsit drumul spre Timișoara, și chiar și intrarea. Eu nu prea sînt cu pozele, dar vă rog să mă credeți: intrarea asta seamănă cu intrarea într-o comună. În jurul șoselei sînt milioane de metri de vegetație din aia netunsă, arată oribil, deprimant…
Bine, orașul e minunat, nu vorbim despre oraș. Vorbim despre prostia asta cu indicatoarele și despre intrarea asta dinspre Arad, care zici că sînt din alt film…
Și, în partea a doua a acestui minuscul material, vă voi prezenta o chestie foarte faină (tot așa, fără poze, bineînțeles), o cazare în…Aiud. Sau mai bine zis la intrarea în Aiud. Se cheamă „Transilvania masă și casă”. După ce am condus ieri 12 ore, spre seară am oprit la plezneală acolo. Și a fost în regulă. Un milion jumate camera (foarte curată, mansardă, nu la șosea), cu mic dejun inclus. Aseară am mîncat, doi oameni, așa: ciuperci umplute cu brînză, pîine cu untură (rețetă ungurească, cu de toate), papricaș de pui cu mămăliguță, păstrăv cu cartofi natur, am băut o sticlă de vin de Ciumbrud și am plătit un milion. Porțiile au fost mari de tot, dar și bune de tot. Nu aș fi crezut în viața mea că în Aiud (prin care am trecut ca fulgerul, de fiecare dată), poți găsi loc atît de în regulă. Asta e bine.
PS Le mulțumesc celor trei prieteni din Cluj pe care i-am bătut la cap pentru a le cere informații despre traseu și cazare. Mi-au folosit, inclusiv șmecheria cu ocolitul Turzii și Cîmpiei Turzii, pe drumul dinspre Aiud spre Luduș (prin Ocna Mureș).
