Îmi cumpăr trei corpuri de iluminat. Omul de acolo zice că îmi dă numărul de telefon al unui electrician, să vină să mi le monteze. Eu îl sun pe electrician:
-Alo, sun din partea domnului…
Și nu mai apuc, că vine răspunsul:
-Știu, domnu, da io nu am timp de din astea, sînt ocupat…
Îmi cer scuze că am deranjat și rămîn derutat, mai ales că nu mi se întîmplă să nu reușesc să îmi termin propozițiile. Și mă întorc la „omul de acolo”, cu speranța că va găsi o a doua soluție. Și într-adevăr, omul pune mîna pe telefon și îl sună pe fratele lui, inginer, dar care înțeleg că se pricepe la absolut orice. Îi spune doar că îl roagă să mă rezolve. Și în secunda următoare fratele lui e de acord. „Omul de acolo” îi spune (asta probabil ca să îmi facă mie plăcere) de mine, că sînt Ovidiu Blag, fază la care cred că fratelui său i-o fi fost exact perpendicular.
Și vine ceasul serii, cu inginerul-pe-post-de-electrician la mine acasă. Nu știu dacă ați văzut vreodată de aproape o rachetă, dar eu așa mi-o închipui, exact ca pe acest om. În pofida faptului că blocul meu și-a arătat limitele și din punct de vedere electric, cu cabluri îmbătrînite care se rup prin pereți, în ciuda faptului că nu am în casă un ciocan, d-apoi un patent sau un triplu ștecher, omul ăsta a fost ca piperul. De unul singur, pentru că habar n-aveam cum să îl ajut, cu o putere de muncă și o dedicație de invidiat, mi-a rezolvat problema.
Dar nu asta e important:
Important, și nu pot să îmi șterg din minte faza, a fost momentul în care fratele lui l-a rugat ceva. Într-0 secundă a zis „da”, fără să îl intereseze nimic altceva, nici măcar presupusul cîștig. Atît a durat convorbirea, cît unul i-a zis o propoziție și celălalt a zis da.
Nu știu cum e să ai un frate, dar cred că dacă aș fi avut unul și ăla m-ar fi sunat luni dimineața să îmi spună să merg la 8 seara la un necunoscut și să repar fire stricate pentru ăla și să mă urc pe scaune instabile și să mi se rupă firele prin pereți și să îl văd pe ăla cum stă ca un prost și se uită la mine neștiind să îmi dea măcar la mînă șurubelnița, apoi răspunsul meu ar fi fost cu siguranță NU.
PS Și să nu vă mai aud că nu mai avem meseriași. Totul e să ai un prieten care să aibă un frate.
5 comentarii
…sau sa iti amintesti ca ai numarul meu de telefon
păi tu ești mai mult jurnalist decît inginer electric din ăsta, nu? sau cum e gluma aia: esti cel mai bun jurnalist dintre inginerii electrici și cel mai bun inginer dintre jurnalisti
exact. bine ca acum stii. mie mi-ar strica niste reclama pe aici in care sa scrii cat de priceput sunt? 😀
Frumoasă poveste! Îmi pare cunoscută, parcă am mai trăit-o pe undeva :).
Nu este nevoie sa privim lucrurile in acelasi fel, este suficient sa acceptam acest tip de legatura si sa muncim pentru ea. Iar de aici incolo pot veni inundatii sau secete, vom sti daca celalalt are nevoie de o barca sau de un pahar cu apa.