Într-o seară am primit o invitație ispititoare. Era la o degustare de vinuri italienești. Numele locului, „1000 de Chipuri”, îmi suna cunoscut. În multele mele peregrinări prin București admirasem, doar de afară ce-i drept, acest wine bar, așa că m-am bucurat atunci când am văzut invitația. Ceea ce nu știam era faptul că el aparține lui Răzvan Adam și Ștefan Ionescu și este aprovizionat de Cristi Pitulice, prin Imex Wines. Cu ei discutasem de multe ori despre munte, mare și vinuri, dar legătura n-am făcut-o decât în acea seară.
Curiozitatea cu care venisem mi-a fost, foarte curând, satisfăcută. Cristi Pitulice, cine nu i-a citit savuroasele comentarii istorice ar face bine să se treacă pe lista lui de prieteni de pe Facebook, iar pe cei care n-au fost cu el prin Austria, îi invit să deschidă site-ul Edelweiss Travel, ni l-a prezentat pe Daniele Giovo de la Casa de Vinuri Giovo, una dintre cele mai importante din… Germania.
În câteva cuvinte, domul Daniele Giovo, italianul născut în Germania, ne prezintă istoria firmei. Tatăl său a intrat în această afacere în 1974. Daniele s-a alăturat, ca angajat, tatălui lui, în 1988, iar în 2001 și-a înființat propria-i firmă, propunându-și să-i reprezinte, „din Europa și până în Asia”, pe cei câțiva mari producători de vinuri din Italia, așa cum, cu mândrie, ne spune. Face acest lucru, mai ales din dragoste pentru vin, și nu, neapărat, pentru afacerea propriu zisă. Nu uită să ne spună nici că mulți dintre micii producători de vinuri din Italia, cot la cot cu cei mari, au înțeles că ceea ce trebuie să primeze în producția de vinuri este calitatea și nu cantitatea! În acea seară domnul Giovo ne-a prezentat 6 vinuri, unul din Piemont, unul din Friuli, unul din Abruzzo, două din Toscana, și unul din Sicilia. Apoi, rând pe rând, am primit explicații despre fiecare dintre aceste vinuri. Calitățile lor mi-au fost sintetizate de Cristi Pitulice. Și cum cunoștințele mele despre vinuri sunt destul de restrânse, îl voi lăsa pe el să vi le spună!
Pecorino – pentru seri răcoroase de vară. Bine, serile de vară sunt înăbușitoare pe la noi, dar le răcorim noi cu mâna noastră. După ce terminam operațiunea în cauză, unul dintre cele mai bune lucruri de făcut este să dăm cep la o sticlă de Pecorino. Care este treaba cu Pecorino? Mai degrabă ne duce cu gândul la brânză, sau la oaie și da!, gândul nostru are dreptate. Numele acestui strugure alb, specific Italiei și popular mai ales în Abruzzo, vine de la oaie. În pragul iernii, când coborau de pe munte spre zonele mai calde – că doar nu românii au inventat transhumanța –, doamnele mioare erau mari amatoare de struguri albi; acești struguri creșteau pe pantele munților, deseori într-o stare de semisălbăticie apreciat totodată și de țăranii italieni cu mai puțină dare de mână. Un soi local, ce mai! Vă spun ca Pecorino nu este un vin de campionat, nu se bate cu Chardonnay sau cu Sauvignon Blanc. Stă în aceeași bancă cu Gruner Veltlinerul austriac. Adică este un vin proaspăt, ușor, răcoros, puțin corpolent, însă bine articulat și echilibrat. Foarte prietenos dacă după o sticlă mai desfacem una și încă una și încă una.. și cam atât.Cei de la Marramiero au reușit un Pecorino excelent pentru serile pomenite mai sus. Nu trebuie neapărat acompaniat de un anume fel de mâncare. O muzică în surdină este suficientă.
Rezumat – Producător: Marramiero • Denumire: Pecorino Collines Pescaresi IGT • An: 2010 • Alcool: 11% • Pret: 32 lei • Punctaj: 83 de puncte •
Pinot Grigio – sau ce are Italia mai bun în materie de vinuri albe. Venica I Venica produc cele mai bune vinuri albe din Italia. Asta este știut, recunoscut, atestat, împământenit și așa mai departe. Singurii care reușesc să țină pasul cu Venica sunt cei de la Alois Lagader, în rest: pace! Dacă spunem ca Venica I Venica e vârful vârfului, iar vinul degustat este un Pinot Grigio, atunci este ca și cum am povesti despre un Lamborghino de colecție. Pinot Gri se produce în Italia doar în Nord: în Firuli, Emilia Romagna, Tirolul de Sud și cam atât notabil. Italienii nu sunt mari consumatori de Pinot Grigio, totuși vinul este destul de popular și se produce într-o gamă foarte variată ce practic acoperă tot registrul soiului. Oricând, la orice oră, italienii sunt gata să se ia la trântă cu francezii pentru a pune pe masă cel mai bun Pinot Gri și de foarte multe ori reușesc. Pinot Grigio Jesera 2010 are substanță, are caracter, este autentic și este unul dintre cele mai expresive Pinot-uri Gri de pe piață. Buchetul lui este foarte elegant, cu note de flori de salcâm și fân proaspăt cosit, un corp ce te duce cu gândul la caise, iar finalul este lung și fructat. Este un vin ușor acid, însă aciditatea este bine ținută în frâu de cele 13 grade alcoolice. Este vinul pe care un pasionat de vinuri în devenire trebuie să îl bea și pe care să-l țină minte ca un reper pentru tot restul vieții. Credeți ca spun vorbe mari, nu? Ei, atunci vă poftesc să-l testați și apoi mai vorbim.
Rezumat – Producător: Venica I Venica • Denumire: Pinoit Grigio Jesera • An: 2010 • Alcool: 13% • Pret: 82 lei • Punctaj: 90 de puncte •
Barbera D’Alba. Barbera este, în Italia, al treilea soi de vin roșu, ca popularitate, după Sangiovese și Montepulciano. Este un soi foarte productiv, se ia la întrecere cu ăștia doi de mai sus și dacă nu stai cu ochii pe ciorchini, scoți un Premiat de Piemont de rupi locul. Treaba e că italienii sunt băieți orientați în ale viticulturii și răresc Barbera, de rămâne exact cât trebuie pentru a scoate un vin expresiv și bine individualizat. Cei de la Cascina Chico sunt mari maeștrii în Barbera, pe care îl cultivă în jurul orașului Alba din Piemont. Asta este una dintre zonele ridicate la rangul de D.O.C., vinul de aici numindu-se, de altfel, Barbera D’Alba. Barbera nu este un vin pe care să îl încadrezi în tipologia obișnuită, este un vin puțin corpolent, destul de nervos, puțin taninat și totuși un vin masculin, viguros. O experiență interesantă ar fi să degustați un Barbera D’Alba vs. sau un Barbera D’Asti. Cel din urmă fiind mult mai suav și feminin.
Rezumat – Producător: Cascina Chicco • Denumire: Barbera D’Alba DOCG • An: 2010 • Alcool: 14% • Pret: 52 lei • Punctaj: 84 de puncte •
Chianti Clasico 2006. La degustarea de la Wine barul 1000 de Chipuri, surprizele s-au ținut lanț. Una dinte ele a fost Chianti Clasico. Mulți dintre noi am băut un Chianti, iar majoritatea știm că este unul dintre cele mai cunoscute vinuri italienești. Un Chianti adevărat înseamnă 70% Sangiovese, 15% Canaiolo și 15% Malvasia Blanca, dar mai înseamnă și timbrul cu Galo Nerro prins în jurul gâtului sticlei. Fattoria Rodano este una dintre puținele podgorii care produc un Chianti Clasico veritabil, de mare clasă. Vinul dezbătut are 6 ani vechime, baricat 1 an, fapt ce se simte de la primul contact, un miros puternic de cireșe amestecat cu flori de salcâm dar și cu note de minerale – cărbuni – ce tind să surclaseze primele două arome. Vinul este mediu corpolent, nu foarte acid, catifelat iar la gust, printre altele, dădea și ceva arome de ierburi uscate. Chianti Clasico 2006 de la Fattoria Rodano este probabil unul dintre cele mai bune vinuri Chianti de pe piață, din acest moment, din zona de preț 10-20 euro. Este ideal atât pentru cunoscători cât și pentru ce care au intrat de curând în lumea vinurilor și vor să caute un etalon pentru Chianti.
Rezumat – Producător: Fattoria Rodano • Denumire: Chianti Clasico DOCG • An: 2006 • Alcool: 14% • Preț: 56 lei • Punctaj: 88 de puncte •
Regina di Renieri – Shiraz 2004 • Castello di Bossi. Un Shiaz italienesc, trebuie să recunosc, a fost ceva surprinzător. Deși italienii nu sunt străini de acest soi, nici nu se omoară cu cultivatul lui, așa că l-am trecut din prima la cetegoria „rarități”. Domeniul Renieri are cam 128 de hectare și este în comuna Montalcino din județul Toscana. Este o comună cu lungi și frumoase tradiții în ale vinului. Domeniul a fost complet replantat prin 1998. Oamenii se țin bine cu calitatea pentru ca „jugănesc” vița, de nu rămâne pe ea decât un kg de struguri. Vinul se prezintă într-o sticlă Bordeaux mai înaltă, ce împreună cu eticheta elegantă, de bună calitate și de bun gust aș zice eu, îi conferă o eleganță aparte. Te prinzi că nu e un vin de zi cu zi. Dopul de plută, de asemenea foarte bun, zic ca ar fi peste 50 de eurocenți. Acest Shiraz din 2004 a fost produs într-o cantitate limitată – 10.000 de sticle. Tescovina a fost lăsată la fermentat, la temperaturi reduse, mai mult timp, iar vinul a fost ținut 18 luni în baricuri de stejar franțuzesc înainte de a fi îmbuteliat. Până în 2014 are vârsta ideală pentru a ne bucura de el. Este un vin corpolent, dar nu greu, nu masiv. Intensitatea aromelor este domolită cumva de complexitatea lor și totodată mențin un echilibru perfect al gustului și taninilor. Finalul este lung și expresiv, rămân foarte frumoase note de prune. Sofisticat și elegant. Solul vulcanic și microclimatul cald spre torid plus priceperea lui Alberto Antonini (autorul vinului) au dus la un Shiraz de primă linie a frontului. Un Shiraz care poate ține piept mult mai versatelor omoloage din Napa Valley/California sau Hunter Valley/Australia.
Rezumat – Producător: Castello di Bossi • Denumire: Regina di Renieri / Shiraz • An: 2004 • Alcool: 14% • Preț: 230 lei • Punctaj: 92 de puncte •
Nero D’Avola 2006 – Brassi – Ferreri. Nero D’Avola este unul dintre soiurile specifice Siciliei, un soi la fel de mafiot ca și locuitorii insulei. Greu se înțelege vinificatorul cu el. Dar și când vorbesc aceeași limbă apare acest vin – Nero D’Avola Brassi. Acest soi se împacă bine cu ariditatea, iar solurile nisipoase cu intruziuni de calcare de pe domeniul celor de la Ferreri îi conferă o expresivitate de neuitat. Vinul în cauză, după ce este fermentat în tancuri de inox este ținut un an de zile la maturat în butoaie de castan. Lemnul de castan îi conferă un gust și un miros fabulos și contrariant totodată – note dulci, de prune și savuroase cireșe amare peste care se suprapune un corp mediu și niște tanini bine conturați și echilibrați. Cele 14,5 grade alcoolice aproape nici nu se simt, atât de bine sunt învăluite de complexitatea aromelor. Este un vin care iese din tipare. Dacă v-ați plictisit de Merlot, Pinoit Noir sau Fetească Neagă, trebuie neapărat să puneți mâna și gura pe un Nero D’Avola de la Ferreri. Este un vin de al cărui gust vă veți aduce aminte mult timp, un vin după care veți tânji să îl mai aveți din când în când.
Rezumat – Producător: Ferreri • Denumire: Nero D’Avola – Brassi • An: 2006 • Alcool: 14,5% • Pret: 110 lei • Punctaj: 90 de puncte •
Degustarea s-a încheiat. Nu a fost una de evaluare ci mai degrabă o testare a efectului pe care îl au aceste vinuri asupra unui client obișnuit. Și rezultatul a fost de la excelent în sus! Vinurile bune și atmosfera foarte plăcută te fac să te gândești la data când vei reveni acolo, un loc unde zarva și valurile de bere din restaurantelor obișnuite sunt înlocuite de o atmosferă calmă, cu vin și muzică, ambele, deopotrivă de bune!
PS,
Poate, unii dintre dumneavoastră, la fel ca mine, ați fost puțin derutați de punctajele de mai sus. Ca să lămuresc această problemă i-am cerut, din nou, sfatul lui Cristi Pitulice:
În general vinurile sub 65 de puncte sunt considerate a fi submediocre. Vinurile demne de luat în calcul sunt cele peste 70 de puncte. Între 70 și 100 de puncte, scara de evaluare este următoarea:
Între 70 și 79 de puncte – un vin peste medie, bun (***)
Între 80 și 85 de puncte – un vin spre foarte bun (****)
Între 86 și 90 de puncte – vin foarte bun, remarcabil (****+)
Între 90 si 95 de puncte – vin excepțional (*****)
Peste 95 de puncte – vin de mare clasă, o raritate, prestigios (*****+)
2 comentarii
Acum înţeleg de ce ai tăcut atâta timp: te-ai rătăcit prin hrube cu licori bachiene.
O nedumerire: este „1000 de Chipuri” sau … „1000 de chiUpuri”?!