Țin minte Costineștiul. Că eu la Vama Veche sau la Gura Portiței n-am apucat…
Costineștiul pe vremea cînd eram licean…o poezie.Auzeai peste tot Radio Vacanța, ceea ce în plin comunism era o minune de post.
Am ajuns odată acolo doar cu hainele de pe mine. Așa s-a întîmplat. Veneam dintr-o altă excursie acasă, la Cluj, și mergînd la gară să conduc o domnișoară pe care o cunoscusem și de care mă îndrăgostisem acolo, am urcat din nou în tren, cu direcția Costinești.
Îmi aduc aminte cum a trebuit să îl mint pe tata sunînd-l de pe acolo și spunîndu-i că e foarte bine la Sovata și că mai stăm 10 zile (aveam să mi-o primesc mai apoi, pentru că prea venisem bronzat de la…Sovata).
Așa. Și la Costinești am cunoscut pe vremea aceea adevărata boemă. Am mîncat la pufuleți de mi s-a acrit, dar am făcut la plimbări pe faleză și am ascultat la muzici bune și am visat la stele și am băut la bere (asta am pus-o ca să rimeze, nu aveam noi bani de așa ceva…)
Nu știu de ce, de atunci încoace timp de mai mulți ani m-am raportat întotdeauna la ieșirea aceea. Poate pentru că mi-a plăcut foarte mult că m-am simțit într-adevăr liber într-o vreme cînd așa ceva era chiar o raritate. Și, în consecință, m-am ambiționat să pretind că marea noastră are farmecul ei, că merită să îți rupi cîteva zile ca să ajungi acolo.
Ei bine, de vreo 10 ani buni nu am mai fost la Marea Neagră.
Și nu mai am nici o chemare să o fac.
Și în urechi nu îmi mai răsună piesele de la Radio Vacanța.
Iar pufuleți nu am mai mîncat de la revoluție încoace…
5 comentarii
Ce mai e acum pe la mare o să încerc să-ți spun eu, dacă voi găsi ceva timp disponibil. La invitația domnului Adrian Voican și a tour-operatorului Bibi Touring, în urmă cu câteva zile am fost prin toate stațiunile de pe litoral, în acel infotur gigant organizat de ANAT, la care au luat parte, conform comunicatului de presă, aproximativ 600 de agenți de turism.
eu eram cu statiunile VIP.plecam cu bilet comunist de sindicalist(ce i aia?)primit de la maica-mea.da bani n aveam.radio-ul era intr adevar excelent.seara erau putine masini care rulau incet linga trotuar,sau arabi sau romani cu trei numere.agatau ceva.mancam deosebit de prost si seara mergeam traditional la disco.acolo comandam cola si beam vodka/cola,ca vodca aveam un litru intr-o punga.erau acolo, la mare, clujeni de toate felurile si rai si buni.ne stiam toti ca prin minune.
in noiembrie 91 inainte de a pleca(definitiv) am facut un fel de turul Romaniei sa vad ce las in urma.am ajuns si la mare.ori pentru ca era noiembrie ori pentru ca nu era nimic nicaeri,mi am zis cu asta/basta si am plecat.
Cum o mai fi la mare?
Am uitat mai multe lucruri: unul e cel legat de papanași. Nu am mai mîncat papanași atît de buni niciodată de atunci încoace.
Ovidiu , te chem cand facem papanasi la Zebra, vrei ? Bucatareasa noastra ii face ..ca la mare 🙂 Iti plac cu smantana sau fara ?
Iar mare si plaja ca la noi in Romania sa stii ca nicaieri nu este . Asa valuri adevarate si nisip ca lumea. Serviciile incep sa fie ok . In fond , pentru placerea (rara) de a fi la marea noastra , cateva zile poti suporta orice.
numero uno: cu papanașii. Da, vreau.
numero due: cu marea. am zis într-adevăr că nu mă mai cheamă, dar asta nu înseamnă că nu mă pot duce la ea și…nechemat.