Înainte de 89, desigur, pe cînd eram în armată, și nu oriunde, ci în îndepărtatul Mihai Bravu din Giurgiu (România), am participat la o mascaradă. Nu era nici prima, nici ultima (și vă spune asta unul care a fentat cît a putut aceste momente). Și am mers la vot, încolonați. Țin minte că ne-am bucurat ca proștii. Nu pentru ce am votat, ci pentru că în ziua aia nu ne-au dat comuniștii nici o altă sarcină, ba, mai mult, ne-au dat și mîncare mai bună la prînz.
Nu știu de ce, dar de fiecare dată cînd se întîmplă, după 89, desigur, să vină vremea votului, mie tot imaginea asta îmi revine în minte: cu un șir de soldați încolonați.
