Am ieșit un pic. Pe aproape. Am făcut o dreapta din satul Tureni și apoi am ajuns la cineva care are o casă nouă, modernă, într-un sat. Foarte frumoasă casa, nu a stricat profilul zonei, nu e opulentă, iar în interior e utilată cu tot ce trebuie, în detaliu. Are o grădină superbă, cu pomi fructiferi. Plus doi cîini lupi frumoși și foarte pe fază.
M-a uimit ceva. Transformarea locurilor acestora din vatra unor sate în adevărate oaze cu case de vacanță sau case în care locuiesc în permanență cetățeni ai orașului Cluj. E liniște, e natură, e foarte frumos.
Doar drumurile, săracele, sînt tot cele din vremea lui Ceaușescu iar ulițele din vremea lui Gheorghe Gheorghiu Dej.
Cum în proximitate sînt în plină desfășurare lucrările la autostradă, comparația îți vine de la sine. Adică la o distanță de 200 de metri unul de altul avem un drum cu colb și unul pe care circulăm „europenește”.
Aici nu cred că e vorba de o politică națională proastă, ci de una locală proastă. Fără să mă pricep la încrengătura obținerii fodurilor pentru a asfalta o uliță, cred ca nebunul că doi oameni, cu două lopeți, din 1990 pînă acum, lucrînd 5 minute pe zi ar fi putut asfalta o uliță din asta. E treabă de gospodar. O treabă pe care un primar de-al locului ar fi trebuit să o pornească și sătenii de pe-acolo plus noii locuitori să o rezolve cumva, împreună. Pentru că dacă așteaptă ca de la București să se dea un ordin ca să le asfalteze ulița atunci unii sigur nu mai prind clipa aceea.
PS
Așa, că uitai: s-a întîmplat ceva cît am lipsit?
