Cînd eram mici se zicea așa: „pe cuvîntul meu”.
Dacă auzeai vorbele acestea atunci aveai încredere că promisiunea va fi respectată.
Între timp (sau mai bine zis odată cu trecerea timpului) m-am convins că promisiunile sînt făcute pentru a fi încălcate. Iar partea cu „cuvîntul meu” e chiar o chestiune de care poți rîde cu gura pînă la urechi.
Încerc să mă surprind și pe mine încălcîndu-mi promisiunea și cîteodată mi se întîmplă să constat că nu sînt cu nimic mai grozav decît alții (deși fac eforturi, din acest punct de vedere).
Așa că promisiunea nu mai înseamnă nimic în ziua de azi.
De ce oare ne-am aștepta ca oamenii politici, de exemplu, să-și respecte promisiunile?
Pentru că sînt făcute la televizor și avem proba video?
Hahahahaha.
Bine.
