Poza e făcută cu telefonul, nu ne pricepem deloc, dar ne-au plăcut prea mult cei patru de pe scenă…
Sîmbătă ne-am făcut una dintre plăcerile la care am visat de la începutul Toamnei Muzicale Clujene.
Am fost la un concert de muzică de cameră. Și nu oriunde, ci în Sala Tonitza a Muzeului de Artă. Iar concertul a fost unul de mare ținută, cu instrumentiști fabuloși. O „întîlnire galantă” (vorba lui Erich Turk, intrerpretul de la clavecin) cu muzica barocă.
Erich Turk, clavecin, Matyas Martha, vioară, Zoltan Majo-flaut drept și Ciprian Câmpean, violoncel (cel pe care poate îl știți din ansamblul celor 12 violoncele) ne-au dus dincolo de problemele noastre cotidiene, ne-au dus într-o altă lume. O lume care, cel puțin din punct de vedere muzical, arăta probabil mult mai bine.
Și pentru că a venit vorba despre Erich Turk, acesta a avut inspirația de a rosti cîteva cuvinte înainte de fiecare piesă, astfel încît publicul a înțeles mai bine cum să asculte povestea muzicală.
Telemann, Corelli, Haendel, dar și compozitori anonimi sau foarte puțin cunoscuți au fost autorii bucăților muzicale interpretate perfect de către cei patru.
Nici o disonanță, nici un „chix” (cum spun muzicienii), doar forță de expresie, distincție și sincronizare perfectă. Un spectacol pe cinste.
O sală mică (au fost vreo 100 de persoane), dar generoasă cu aplauzele a fost și ea importantă pentru o seară perfectă.
Szabolcs Guttman (unul dintre fiii fostului dirijor al corului de la Liceul de Muzică-Mihai Guttman) a fost și el prezent în sală, foarte entuziasmat de ceea ce a ascultat și, nota bene, unul dintre cei care nu renunțau atunci cînd era vorba să-i recheme pe cei patru pe scenă pentru un bis.
Prezența unui Guttman la concert era obligatorie, nu? Pentru că vă spuneam, cu alte ocazii, că pe vremuri mă uitam prin sală după Mihai Guttman, mereu pe același loc…Cînd îl vedeam mă bucuram, știam că totul e în regulă, concertul poate începe…
PS
Ca să nu par plecat departe de lumea asta, să vă spun și ce nu mi-a plăcut (sau ce m-a derutat un pic).
-Nici un afiș nu și-a găsit locul la intrarea în Muzeul de Artă. Și nu cred că acest concert era atît de bine popularizat încît nu ar fi avut rost un simplu afiș. În plus, muzeul stă să cadă, atmosfera din curtea interioară este una ca după război. Știu că ițele sînt întortocheate în ceea ce privește acest edificiu, dar totuși, prea e sumbru pe acolo…Eu avem bilet de multă vreme, dar nu toată lumea se ghidează după programul TMC de pe internet, nu?
