La Universitatea se vorbește. Despre insolvență, despre salvarea de la retrogradare, despre antrenor, despre jucători, despre suporteri…
Nu am prea auzit, în schimb, să se vorbească despre copii.
Prin anii 70, toți copiii vroiau la U. Dacă li se și întîmpla minunea de a fi selecționați la una dintre grupe, atunci își îngrijeau echipamentul, își curățau de mai multe ori pe zi ghetele, le lustruiau, ieșeau pe strada lor, țanțoși, cu treningul cu vocala pe piept iar în timpul miuțelor din cartier auzeai în jur: „ăsta e bun, joacă la U”.
Acum, cu durere o spun, nu mai aud povești de acest gen.
Și e mare păcat.
Pentru că mirajul de a juca la Universitatea a fost, dintotdeauna, unul fascinant pentru copii. Foarte mulți puști se visau jucînd în tricoul cu U. Foarte mulți antrenori de la acel nivel erau apreciați la adevărata lor valoare iar numele lor se transforma în renume, pentru că îi știau toți copiii și toți părinții acestora…
Nici povești din acestea, cu antrenori celebri de la copii n-am mai auzit.
Și iar e mare păcat.
Hai să salvăm echipa mare, hai să vedem cum e cu insolvența, hai și iară hai, dar hai să nu uităm de povești.
Pentru că, de multe ori, în lipsă de altceva, poveștile acestea, și altele ca ele, au constituit sarea și piperul la acest club.
4 comentarii
Alte vremuri, demult apuse, din nefericire.
Pe atunci erau pline cartierele de gasti de copii care bateau mingea de dimineata pana seara. Azi… parcari. Copiii „se dau” pe net toata ziua si bat mall-urile. Pe terenurile de fotbal sintetice care au aparut vezi tot mai putini tineri si mai mult „batrani”. (Unii din ei sunt chiar cei despre care vorbeai mai sus, in articol).
Cand ai vazut ultima oara o miuta in cartier ?
ii multumesc lui romulus lazar pt foto. tre sa ne zica daca unul dintre jucatori e chiar el…sau e o coincidenta..
Din pacate azi sunt preferati mercenarii mediocri(elegant), obositi, plictisiti si scarbiti care nu au nici o tangenta morala cu acest club, in dauna celor ce sunt mai lipsiti de experienta, e drept, dar sunt plini de avant si curaj si joaca din suflet pentru U.
As fi preferat sa vad un Zdroba, un Calcan decat pe Victoras Iacob Apostu sau altii.Pentru ca, sa fim serisoi, rezultatul la final va fi acelasi.Asa ca daca tot e sa pierzi macar sa o faci pe mana ta asumandu-ti anumite lucruri dar fiind constient ca ai investit in niste cavaleri care isi apara onest si cu mandrie cetatea si care maine vor deveni principalii artizani ai revigorari clubului.
Dar ce utopie vorbesc eu acum cand la U nici nu ai cu cine povesti, iar cei care reprezinta teoretic interesele clubului au alte tinte de urmarit,tinte care nu au treaba nici cu fotbalul nici cu clubul.
Ferice de cei ce au simtiti farmecul ce inconjura vechiul Moina in zi de meci…atat a mai ramas
Ai scris frumos Ovidiu Blag. La fel si tu, Adi. Eu unul am prins acel farmec din zi de meci. In umila mea opinie, nu as accepta un investitor daca va veni candva, numai daca are um program serios incepand de la grupele de copii, parintii lor si scolile unde invata. Altfel ne vom ta^ra^ intotdeauna. Un club nu poate fi puternic fara programe serioase pentru copii si juniori. Multumesc inca odata, Ovidiu Blag. Tempo „U”!