Printre vecinii noștri din Sinuța, pe vremea cînd aveam vreo 14 ani se număra și familia Baciu, un el și o ea, soț și soție. Pe vremea aceea mi se păreau bătrîni. Adică aveau peste 60 de ani. Și pe vremea aceea se mai întîmpla și să mai rîdem de ei (ce știam noi despre viață?). Vă spun și de ce, imediat.
El stătea toată ziua prin grădină. Așa era pe atunci, la casă. Dacă erai pensionar stăteai toată ziua în grădină. Nu știu cu exactitate ce făcea, dar știu sigur că își ascundea sticla de țuică prin scorburi și alte locuri de care credeam eu că nu știe Maria, că așa o chema pe soția lui. A, da, și pe el Ion, normal.
Și Ion le trăgea la măsea prin grădină, în timp ce bătea un cui sau dădea de mîncare la găini. Nu-mi amintesc să se fi accidentat niciodată din cauză că practica și alte activități în afară de cea…principală.
Ea, Maria, făcea de mîncare. Nu-mi amintesc nici de ea să facă altceva în afară de mîncare. Dimineața ouă, în principal, apoi cred că frămînta aluat pentru plăcinte, că alea ne plăceau și nouă, copiilor din cartier. Apoi făcea de mîncare pentru prînz, întotdeauna și supă, și seara pregătea cina. Toate astea pentru Ion. Bine, și pentru noi, cei cîțiva copii acceptați, că nu dădeau la toată lumea…
Așadar: Ion cu gospodăria, cum ar veni, și ea cu gătitul.
Și se întîlneau de trei ori pe zi: dimineața, la amiaz, și seara. La masă. Bine, de restul nu știu, nu m-am gîndit pe vremea aia la altceva…
Și, la masă, deși aveam să mă prind cu timpul că știa despre activitățile lui, Maria nu l-a întrebat niciodată de băutură. Din contră, duceau conversații… interesante.
-Zi, Ioane, oare plouă după-masă?
-Nu cred, că la unguri, și arăta vestul, e senin.
-Mai ouă găinile?
-Da. Aia neagră nu știu ce-i cu ea, da restul îs bine toate.
-Cînd repari gardu?
-Cînd o să am cuie, că o zis vecinu că îmi dă, da cred că o uitat. Îi zic mîine încă o dată.
Și, uite așa, la un moment dat noi ne-am mutat din Sinuța asta de vă tot bat la cap cu ea, și ei au rămas acolo. Și, din ce informații am mai avut despre ei, acolo, în casa aia au și murit, el primul (unii ar zice că așa era și normal) și apoi ea.
Și, tot din informațiile acelea (surse de încredere) am aflat că nu s-au certat nici după ce noi am părăsit cartierul.
Practic, dacă au murit cînd aveau către 80 de ani, și dacă s-au căsătorit pe la 20 de ani ea, și pe la 22 el, se poate spune că au fost împreună vreo 60 de ani.
Și nu s-au certat.
Sau cel puțin nu deținem informații că s-ar fi întîmplat așa ceva.
1 comment
[…] continuarea […]