Am făcut o plimbare de seară în formă de… dreptunghi. Am pornit de la Hermes, din Gheorghieni, am coborît strada Gheorghieni (acum îi zice Constantin Brîncuși, nu se știe de ce), am luat-o din Cipariu în dreapta, pe Pata (acum îi zice Titulescu, nu se știe de ce) și la capătul ei am luat-o la dreapta, pe Borhanci (acum îi spune Liviu Rebreanu, nu se știe de ce). Cam o oră.
O plimbare-i o plimbare, n-ai ce povesti.
Și, totuși, pe strada Liviu Rebreanu asta, stradă pe care am auzit că se fac curse nocturne cu mașina, și unde am prietene la Oficiul Poștal, am văzut cîteva chestii care o individualizează. Și care m-au convins că strada asta e într-adevăr una…specială.
Am văzut, pe mîna stîngă, cum urci, un bloc de zece etaje. La etajul 7 apartamentul de la stradă e blindat de zăbrele: e închis și balconul și geamul de la bucătărie. Arată ciudat, n-am mai văzut așa ceva decît la parter, altundeva. Am încercat să mă gîndesc la motive. S-ar putea ca acolo să locuiască cineva înstărit, așa după cum s-ar putea să locuiască unul doar…sărit. Sau s-ar putea ca zăbrelele să nu fie o barieră pentru hoți ci pentru locuitorii din apartament, care poate că au tendințe sinucigașe, cine știe?
Și am mai văzut ceva, dar pe mîna dreaptă, cum urci. Aveți trei încercări, ba nu, două, ba nu, doar una, că sînt sigur că veți ghici din prima. Ce-ar putea fi între niște case fără etaj, într-un loc foarte înghesuit, cam pe la mijlocul străzii, ceva lipit practic de imobilele din stînga și din dreapta edificiului? Uraaaaaaa, ați ghicit, am știut eu că mă pot baza pe voi: o biserică.
E la stadiul de roșu, deocamdată, dar sînt sigur că-și va lua viteză și pe la toamnă i se vor auzi clopotele în zare. Ideea mi se pare fantastică. Și originală. Nici nu mai sînt biserici în jur. Adică nu sînt mai mult de 50 în tot cartierul, era clar nevoie ca enoriașii de la numerele 10 pînă la 40 să aibă și ei o biserică.
Bine, tot acolo, pe strada Liviu Rebreanu, în fața unei case vechi, ce stă să cadă, o bătrînică vindea flori: lăcrămioare și lalele. Se fac în grădina ei. Și miros foarte bine. Și am cumpărat. Și lalele și lăcrămioare. E foarte aproape de biserică. Mi-a și zburat mintea la ceva: dacă o să se termine la timp biserica (și nu mă îndoiesc de asta), bătrînica poate intra în business. Poate vinde mai mult, la cîți enoriași se vor strînge prin zonă. Asta dacă nu o va omorî concurența.