Prietenii lui Mihnea

În viaţă treci pe lângă multe lucruri fără să le bagi în seamă, lucruri pe care nu le conştientizezi decât cu greu atunci când acestea se întâmplă în imediata ta apropiere. Pentru mine, autismul n-a existat până când n-am văzut filmul Mercury Rising, avându-i în rolurile principale pe Bruce Willis (Art Jeffries) şi pe Miko Hughes (Simon Lynch). Dacă eram obişnuit cu „durul” Bruce Willis, rolul copilului autist, Simon, interpretat de Miko Hughes, m-a marcat şi m-a emoţionat, dar în acelaşi timp m-a îngrozit.

Şi atunci m-am gândit: când crezi că totul se dărâmă în jurul tău, când îţi pierzi slujba, când nu ai bani, când vezi că eşti trădat, batjocorit, furat şi câte multe altele asemenea, trebuie să-i mulţumeşti lui Dumnezeu pentru că ţi-a dat sănătate ca să poţi lupta cu greutăţile, iar atunci când alţii luptă pentru sănătatea lor sau a apropiaţilor lor, să nu stai deoparte chiar dacă tu ai impresia că nu-i poţi ajuta. Poţi ajuta chiar dacă este vorba despre cei 2% din impozit pe care-i redirecţionezi spre cei în nevoie, dacă poţi dona 10 lei, 100 de lei sau 100 de milioane de lei, sau dacă participi la un prânz caritabil, pentru că, sub orice formă, mai întâi de toate, îi arăţi celui în suferinţă că eşti alături de el. Iar aceşti oameni, atât de încercaţi de soartă, au nevoie să nu se simtă singuri.

Ce se spune despre autism? „1 din 54 de băieți şi una din 88 de fetiţe sunt afectați de tulburare din spectrul autist (TSA), așa cum arata Centers for Disease Control and Prevention… Identificarea la o vârsta fragedă, chiar de la un an, a acestei tulburări neurobiologice care se manifestă prin lipsa comunicării, a interacţiunii sociale scăzute şi apariția comportamentelor în exces (autostimulare, automutilare, agresiune, hiperkinetism) poate duce la includerea copilului într-un program de terapie ABA personalizată, cu șanse mari de recuperare şi integrare in societate. Diagnosticarea după vârsta de 4 ani, reduce dramatic șansa copilului la recuperare şi astfel la viață independentă” citesc pe site-ul helpautism.ro

De ce v-am spus toate aceste gânduri ale mele? Pentru că doi buni prieteni se confruntă cu o situaţie disperată. Mihnea, nepotul lui Valentin Ţigău, a fost diagnosticat cu autism.

Zilele trecute, Simona Lazăr şi Valentin Ţigău m-au invitat la un prânz caritabil, invitaţie pe care am acceptat-o imediat. Mulţi oameni şi-au dat mâna ca acest eveniment să aibă loc: maeştrii bucătari Silvian Scornea şi Horia Vîrlan, somelierul Sergiu Nedelea – ambasadorul vinului european; sponsorii: Hotelul Johann Strauss, Crama Oprişor, Editura Ametist ʼ92, Editura Paideia, Jean Francois Carpentier si Nadjiet Paduret, Sovimpex Serv Com SRL producator al magiunului de Topoloveni; artiştii plastici Ion Aurel Gârjoabă,  Radu Adrian, Vintilă Mihăescu, Viorela Mihăescu, Eugenia Enescu, Oana Călugărescu (T-sh Art) şi scriitoarea Maria Cristea Șoimu; preotul Liviu Mihai Neacşu de la biserica Spitalului Judeţean Giurgiu.

După acest prânz caritabil m-am simţit uşor jenat. Petrecusem trei ore plăcute împreună cu prieteni cunoscuţi sau, poate, cu viitori prieteni, ascultasem cu atenţie ceea ce spuseseră cei implicaţi în ajutorarea copiilor care suferă de autism, mă bucurasem de vinurile şi mâncarea servită la masă, iar donaţia făcută – 100 lei – era un preţ corect pentru serviciile de care beneficiasem. Şi atunci, ce-i oferisem lui Mihnea? M-a liniştit un prieten căruia îi mărturisisem frământările mele: „Este un concept răspândit pe scară largă în Occident. La noi a apărut de curând. Pe Mihnea nu l-ar fi ajutat nici cărţile, nici tablourile, nici tricourile, nici vinul, nici mâncarea. Îl ajută însă banii obţinuţi din donaţii sau din vânzarea la licitaţie a bunurilor donate de alţi oameni cu suflet, bani cu care părinţii lui pot plăti măcar o parte dintre lecţiile zilnice de terapie. Este un concept conform căruia toţi cei care participă la aceste acţiuni sunt câştigaţi!

Dacă doriţi să aflaţi mai multe despre autism, intraţi pe pagina helpautism.ro, dacă doriţi să-l cunoaşteţi mai bine, sau să-l ajutaţi pe Mihnea, citiţi-i pagina: Prietenii lui Mihnea – cum să priveşti fără teamă autismul, iar dacă sunteţi invitat la un prânz caritabil, să nu spuneţi niciodată nu!

Mihai Vasile

View all posts by Toate articolele scrise de acest autor
Citeste biografia