Chioșcul însuflețit ani de-a rîndul de către Norica
Știți deja de predilecția mea pentru Păltiniș atunci cînd vine vorba despre evadat cîteva zile în țară. Anul acesta am prins chiar două ieșiri acolo, ceea ce m-a încîntat peste poate. Căutînd printre fotografii am găsit două. Una cu oameni și una cu metale. Vi le arăt pe amîndouă. Prima e cea cu chioșcul de carte din Păltiniș, cel despre care vă spuneam că arată groaznic, deși a avut zile mult mai bune, inclusiv pe vremea lui Ceaușescu, atunci cînd găseai acolo cărți pe care „la oraș nu le prea aflai”.
A doua fotografie, cea despre care vă ziceam că e „cu oameni”, vrea să v-o prezinte pe domnișoara în galben, din dreapta pozei, cea care ne-a făcut să ne simțim foarte bine la Arka Park, din Păltiniș.
Valentina Matei o cheamă, este referent marketing la Arka Park (au site, puteți intra acolo dacă vreți să vedeți mai multe), un loc în care în care nu te poți plictisi niciodată.
Tina, cum îi spun prietenii, vă va fi atît ghid în toată complexitatea acestui parc de distracții și adrenalină cît se va dovedi un prieten de nădejde pentru cei mici (noi nu ne-am fi putut descurca fără ea cu cei doi nepoți)…
Și pentru că am vorbit despre restanțe, o completare: am dat de Norica (cea care de zeci de ani se ocupă de chioșcul de carte din Păltiniș).
Am dat de ea foarte simplu, după ce vă povestisem că am căutat-o peste tot, inclusiv în Gura Rîului.
Stăteam sub teleferic, pînă cînd soția mea și cei trei rămași în fotografia aceasta (Raluca, Daria și Amos) au făcut o tură pînă în vîrful pîrtiei.
Și stînd acolo, am intrat în vorbă cu doamna care ține celebrul bar de la teleferic. Și, din una în alta, am ajuns la concluzia că avem foarte mulți prieteni comuni, sibieni și…păltinișeni. Și cînd a venit vorba despre Norica mi-a zis simplu: păi vă dau eu numărul de telefon.
Și am sunat-o, și am vorbit cu ea o oră (la mine e record mondial, mi l-am și notat într-un carnețel special moleskine-oricum nu scrisesem nimic în el de un an încoace).
Și face bine.
O sună toți prietenii din străinătate și de toamna pînă primăvara pleacă la ei, în străinătate. Așa se face că a fost în Austria, Germania, Elveția și nu mai știu pe unde, c-am mai și uitat.
Important e că am dat de ea, că am auzit-o și că e bine.
Și, dacă am noroc, cică ne și vedem. Și-mi și dă niște notițe despre domnul Noica.
