Asta e mișcarea. Făcută cu atenție te scapă de entorsă. Făcută cu ochii pe sus, e cam riscantă
O plimbare pe pietonala de pe Eroilor (mă scuzați, pe semi-pietonala de pe Eroilor), începută din capătul dinspre statuia lui Matei Corvinul, se poate afla în mare pericol de a nu putea fi finalizată, deoarece există un mic factor de risc. De aceea vă recomand să începeți plimbarea din capătul opus, dinspre celebra statuie a lui Avram Iancu sau dacă vreți cu tot dinadinsul să faceți invers, atunci citiți cu atenție acest mic îndrumar. O să vădeți cît de folositor se va dovedi…
Așadar, cum ai trecut de stopul acela interminabil din piața propriu-zisă înspre debutul pietonalei (mă scuzați, semi-pietonalei), ai ajuns la startul viitoarei plimbări. Ești, practic, cît pe ce să pui piciorul pe primii centimetri ai Bulevardului Eroilor.
Uneori 4 centimetri contează. Alteori nu.
Stă să înceapă plimbarea ta fantastică, practic. Mai ai puțin de tot pînă să intri cu tot corpul în aceast mult așteptat răsfăț. Dar, cînd să pășești, trosc, pac, fleoșc, ai dat un șpiț de ți-au ieșit ochii din orbite. Aoleu, și ți-ai distrus și păpucuții de teatru, că dacă ai dat cu șpițul e clar că ți s-a luat vopseaua din vîrf.
Cunoașteți expresia: să-mi bag piciorul? Ei bine, asta e exemplificarea
Dacă ai șansă poți să scapi de impactul frontal, cel cu șpițul, și să faci o mică entorsă, că nu vezi diferența de nivel, practic te suprinde. Intrarea pe semi-pietonală e un pic mai înaltă, cam 4 centimetri, dar ce-i aia 4 centimetri, trebuia să fii mai atent și tu…Așadar e destul de riscantă intrarea asta pe semi-pietonală, dragii mei, trebuie să fiți cu băgare de seamă, nu vă avîntați ca deștepții purtați de entuziasm. Grijă la piciorușe, că puteți păți ceva. Intrarea asta seamănă cu celebrele intrări și coborîri de pe poduri pe șoselele din România: nu ne ies chestiile astea line, întotdeauna se lasă cu zdruncinături…
Acuma, sigur, cîrcotași ca mine se găsesc la fiecare colț. Veți spune că 4 centimetri nu sînt un capăt de lume.
E adevărat, nu e nu știu ce, dar totuși, mă gîndeam că în plin buric al tîrgului am putea fi scutiți de emoții la deplasarea pedestră măcar. Că dincolo, pe malul celălalt al semi-pietonalei, pe Eroilor cel cu mașini e jale: claxoane, sudalme, faruri, înjurături.
De aceea zic: ca să evitați orice risc, încercați varianta teatru-piață. Măcar pînă vine zăpada. Că după aceea sigur intră zăpada acolo, în ăia 4 centimetri, și se reglează de la sine denivelarea aia. Cum a rezistat un an, mai merge unul…
