Nu prea mai pot da amănunte pentru că deja foarte mulți dintre vecini citesc ceea ce scriu. Ceea ce poate fi și bine, dar și rău. Uite, acum, de exemplu, ce simplu mi-ar fi să spun cine e omul, cu ce se ocupă, unde merge…Dar nu pot.
Oricum, ce vreau să spun e faptul că îl urmăresc de foarte multă vreme. Pleacă undeva (știu și unde, normal, dar vezi, nu pot spune…), pe același traseu. Face parte dintre cei care iubesc scurtăturile. Se strecoară pe alei, printre blocuri, pe trasee numai de el știute, ca să ajungă naibii mai repede acolo unde trebuie să ajungă și unde nu pot eu să spun…E oarecum comică situația, un om dînd din piciorușe repede-repede, un clocot, un vulcan, atent ca o vulpe, poate a apărut o scurtătură nouă și el n-o știe…Uite-așa dă din cap, i se umflă puțin nările, adulmecă, știe el că se coace ceva, e sigur că a apărut o scurtătură nouă și cineva vrea să îl păcălească, să meargă el tot pe scurtătura aia…lungă, nu se poate, trebuie să acționeze….
Nu știu dacă e bine sau rău că uzează de figura asta, cu scurtăturile, eu doar observ ce face omul.
Bine, și dacă e să am o părere, părerea mea e că nu-mi plac scurtăturile. Cred că aș muri dacă aș merge pe scurtături. Eu sînt croit exact pe invers. Îmi place să lungesc orice drum. Nu știu de ce.
Dar nu vă luați după mine, sper…
2 comentarii
Da, mi-am dat si eu seama ca-ti place sa lungesti „drumurile”…
Carmen, Carmen, cum stii tu…