Cu riscul de a vă plictisi, vă mai povestesc cîte ceva din cartierul dispărut, Sinuța…Țin minte că după ce am căzut cu bicicleta de mă dădeau morți unii, am revenit acasă, cu interdicția de a mă mai mișca, o vreme…
Aveam bandaje la cap, că doar picasem în cap…Cred că aveam vreo 7 ani…Problema mea (chestie de care nu am putut să scap nici acum) era următoarea:
Dacă vedeam o minge, eram gata, alt om…
Așa și atunci.
Cu acel bandaj la cap, am intrat la miuță.
Și în Sinuța nu te menaja nimeni, puteai să ai o mie de bandaje.
Și țin minte că loveam mingea și cu capul, fără să mă protejez. Și mai țin minte că bandajul s-a și colorat…în roșu.
Nu țin minte exact pentru ce jucam. Sînt sigur că nu pentru Cupa Campionilor Europeni, nici pentru Cupa UEFA.
În schimb țin minte că am cîștigat.
Numai asta ne interesa, pe noi, cei din Sinuța, să cîștigăm.
La ce ne-a folosit, nu se știe…
Dar cînd ne mai întîlnim, cîte unii, asta ne spunem: mai ții minte cum i-am bătut pe ăia?
Niciodată nu ne-a bătut nimeni pe noi, pe cei din Sinuța.
PS
În Sinuța am trăit așa, ca sportivi, printre alții:
Mircea Cojocaru, Sorin Cojocaru, Szalma Iancsi, Puiu Banu, Marius Ruja, Adi Bâlc, Florin Diculescu, Doru Diculescu, Sorin, Lai Țiganu, Zoli, Bibanu, Istvan, Peter, și alții, scuze că nu îmi amintesc, dar îmi amintesc că nu am pierdut niciodată cu voi în echipă.
5 comentarii
asa mai ovi, in prag de sarbatoare…ne pui pe ganduri! sarbatori fericite sa ai !
doamne ajuta, marius, si tie toate cele bune. amintirile astea nu ni le poate lua nimeni
Au inceput telefoanele, m-a sunat si Iancsi, hahaha, stie el ce stie, cica sa ne imbrăcăm în șort și tricou și să mergem la teren, pe Marinescu….
Incep sa ma emotionez, si nu e cazul…Stiu ca e luna aia, cu mai buni, mai breji, dar sincer, ma emotionati…Nici nu știam că sînteți atît de mulți din Sinuța…Retractez!
M-a sunat Iancsi sa imi aminteasă de faza din 77, cu inundatiile, cînd noi nu ne-am oprit din jocul de fotbal, unu pe unu…hahaha