Şapte oameni porniţi să jucăm baschet ne-am adunat, ieri, la ora 10…10 şi ceva, pe terenul din Parcul Central.
După câteva minute în care am dezbătut ce şi cum să jucăm, am ajuns la o concluzie…jucăm 4-3 la două panuri, iar echipele au sunat cam aşa Zăvă, Ilea, Rus Daniel, Raimonda (ca să împace pe toată lumea ea a jucat două meciuri în echipa lor şi unul la noi) vs. Miclăuş, Muri şi cu mine.
Istoricul acestei întâlniri este unul scurt. Practic ne-au batut în trei seturi, scor 10-12, 12-7, 14-12, şi cred că tactica şi prospeţimea au făcut diferenţa. Lucrurile sub cele două panouri au stat cam aşa…primul meci l-am câştigat din dorinţă şi avânt. A urmat meciul doi, confruntare în care Raimonda a trecut la noi, şi fiind patru contra trei am crezut că-i putem domina…a fost “ezact” invers. Ne-au condus cu 7-0…am revenit la 7-7 şi am pierdut cu 12-7. Nu-i mult, dar nici puţin.
Apoi a urmat ultima partidă. Noi eram motivaţi să ne apărăm cât mai bine…lucru care nu ştiu dacă ne-a prea ieşit. Adică atunci când îl ţineam pe Zăvă, dadea Ilea coş…când îl ţineam pe Ilea…dădea Raimonda….când ne apăram la Raimonda…înscriea Zăvă, iar când nu ţimean pe nimeni…marca Rus Daniel de la distanţă. Pe faza de atac…ei ne-au luat cam “om la om” si asta a fost “moartea căprioarei”. Miclăuş ce-a mai salvat din imaginea noastră după ce aproape a reuşit un “slam-dunk” în urma unei recuperări ofensive. Cum m-am uitat eu aşa din ochi…i-au lipsit cam 3cm, dar tot a dat coş. Oricum…ideea generală a fost că baschetul din această sâmbătă poate fi nominalizat la categoria “cel mai bun sport în rol principal”.
După o oră de mişcare ne-am refăcut la Hotel Sport, acolo unde am fost serviţi exemplar, iar bucătarul (sau “cheful”, că aşa-i la modă) merită felicitat pentru omleta extraoridanară cu care ne-a omenit. Până sâmbăta viitoare rămânem cu gustul distracţiei de care am avut parte.
