Ce să mai zic? Mie-mi place foarte mult coperta noii mele cărți, „Supercampionii Clujului”. Nu sînt eu specialist în design, dar un pic de specialist în Cluj pot zice că sînt…
Iar dacă pe coperta cărții mele e o stemă care cred eu că reprezintă foarte bine orașul, nu pot fi decît încîntat. Și-acum să vă zic ce spune omul care a avut ideea (pentru că eu n-am avut nici o contribuție, poate doar aceea de a fi de acord cu el).
Așadar, Alexandru Revnic, graphic designer la Colorama, omul cu ideea, a procedat foarte „profi”: mi-a citit cartea și apoi a făcut un drum prin oraș, în căutarea de simboluri. S-a oprit la două, și anume stema de pe primăria veche, de pe Eroilor, și o altă stemă, în fapt aceeași reprezentare (un soi de blazon), de pe o clădire din Piața Mihai Viteazu.
A ales pentru copertă reprezentarea de pe clădirea din Piața Mihai Viteazu, bineînțeles fără să copieze efectiv printr-o poză imaginea ci apelînd la o reprezentare grafică proprie, personală, lucrată profesionist de către un profesionist. Iată cum a gîndit graphic designerul de la Colorama această copertă:
„Stema medievala pusa pe coperta o vad ca pe o emblema – crest, zic americanii nu badge, ca englezii – a unui Cluj sportiv – a unui „club” sacru, select in care au intrat supercampionii din carte – romani, maghiari, germani, evrei, tigani”, a spus Alexandru Revnic. Despre această stemă și simbolistica ei puteți citi aici.
Apoi, tot pe copertă, la o privire mai atentă, veți descoperi un font. Nici acela nu a fost ales întîmplător de către specialistul nostru. Iată ce spune despre asta: „Fontul care da titlul Supercampionii Clujului e folosit la cartonasele cu jucatori de baseball si apoi cu moda vintage se poate vedea si pe echipamentele de hochei, baschet, fotbal american, soccer.
Noi nu am vrut o americanizare a simbolurilor, dar am marșat pe această idee pentru că americanii au o mîndria aceasta specifică în ceea ce privește sportul, puterea comunității de a se coagula atunci cînd vine vorba să-și susțină din tot sufletul echipa, chiar dacă este vorba despre o simplă echipă a liceului din acea localitate… Și-atunci, mi-a spus Alexandru Revnic: „am vrut să reprezint și eu mîndria de a juca în echipa Clujului”. Ce să mai spui, repet, în fața unor astfel de idei excelente?
Poate doar concluzia acestui domn de la Colorama: „Toata coperta e monocroma pentru ca avem un volum de memorialistica. Sunt amintiri despre oameni din trecut. Sunt chestii serioase. Am urmarit o tinuta. Nu am vrut sa fac ceva colorat. Seriozitate. Respect. O caramida – asa arata volumul – la memoria colectiva a unui oras care isi uita supereroii in pagini mucegaite de arhiva de presa. Un volum ca acesta ii scoate – macar periodic si pentru pasionati – din uitare”, asta mi-a spus, la final, Alexandru Revnic.
Și uite așa, m-am ales cu o copertă pe sufletul meu, o copertă pe care poate v-am povestit-o prea mult, dar am considerat extrem de interesante vorbele celui care a gîndit conceptul pentru ca să le trec cu vederea.
Mai mult, vă spun încă de pe acum, nu o să preget să laud munca tuturor celor de la Colorama care au pus multă pasiune în legătură cu editarea acestei cărți la care eu țin foarte mult.
Îi mulțumesc lui Lucian Andrei, editorul, cel pe care l-am bătut la cap zilnic (și încă o să îl mai bat, pentru că mai avem un pic de lucru) și tuturor celor de acolo care și-au făcut timp și pentru mine.
3 comentarii
bafta!
Multumesc
Spor si bafta!