Deși mi-am cam promis că iau o pauză cu Polusul ăsta pe motiv de muzici care urlă în toate colțurile, azi am fost obligat să ajung din nou acolo…
Mi-am întîlnit un amic care vinde ochelari și șepci pe culoarul acela de lîngă supermarket, m-a lăsat să stau pe scaunul lui să mă odihnesc un pic…Și mi-a spus cum el și cu fratele lui țin acest business, cu drumuri săptămînale în Polonia, după marfă bună, nu din asta…chinezească. Mi-au plăcut poveștile lui…
Dar cel mai mult mi-a plăcut o replică dintr-un magazin de rochii.
A fost, practic, motivul pentru care nu am regretat această nedorită plimbare…
Clienta: Aș dori o rochie, dar nu mă descurc cu etichetele dumneavoastră, cu mărimile…
Vînzătoarea: Păi să știți că nu avem decît mărimi românești.
Clienta (mortală): Și vi se pare că eu nu sînt româncă sau de ce îmi faceți această precizare?
Hai, că a fost tare chestia asta…
Vînzătoarea, în schimb, slăbuță…
PS
În toate magazinele din Polus urlă muzica. Excepție fac covrigăriile și magazinașele alea cu produse din carne, cu miere sau brînzeturi. Mă gîndesc că ar merge niște muzici și acolo, totuși…