Sambata 10 Mai, Il Capitano de la Inter din ultimii 19 ani, a jucat pentru ultima data la stadionul San Siro.
Nu stiu de unde sa incep, ca sa povestesc despre el. As vrea sa spun ca a fost un exemplu de corectitudine, fiindca de la el nu imi amintesc in toti acesti ani un gest urat, o vorba neplacuta, o cearta cu cineva, un fault facut cu rautate….dar nu ar fi destul. Sa adaugam ca a fost un exemplu de profesionalitate, cu record de meciuri consecutive jucate, cu numar de prezente totale in campionatul italian (doar Paolo Maldini il depaseste), cu felul in care s-a adaptat si a fost la dispozitie la toti cei 18 antrenori pe care i-a avut la Inter, si pentru cum a ajutat si incurajat orice coleg din echipa …dar tot nu ar fi destul. Nu putem sa nu spunem ca a fost si este un exemplu de bun atlet, considerat ca la 41 de ani , inca alearga si sare de adversari ca si daca ar fi boboci. Rezultate care se obtin doar cu antrenamente constante, si cu o viata de sportiv si in afara terenului. Mai bine spus, mai ales cu o viata sanatoasa in afara terenului. Asa cum chiar el povesteste in cartea lui “Giocare da uomo” (“Sa joc ca om”).
Cred ca ar fi corect sa spunem , fara exagerare, ca nu a fost doar un exemplu pentru fotbalisti ,si pentru tinerii care asta si-ar dori sa devina. A fost un exemplu de viata in general, si de la el nu ar strica sa se inspire oricine ar vrea sa devina ceva….un mare director, un mare medic, sau orice altceva. Pentru ca exista niste numitori comuni in orice profesie de care nu te poti dezlega. Constanta si seriozitatea sunt fundamentale oriunde. Asa ca, din cand in cand, ar fi frumos sa ne mai uitam la imagini in care un baiat care a ajuns la Inter cand avea 22 de ani, pieptanat intr-un anume fel, a terminat la 41 pieptanat la fel. Este aproape o ciudatenie, daca ne gandim. Prea mult ne-am obisnuit sa vedem personaje ca Balotelli, Hamsik sau altii, care se pun in evidenta prin schimbarea crestelor de cocos, sau prin pielea lor plina de tatuaje. Ce tristete.
Toate emotiile care le-a dat Zanetti dupa meci, cand a luat microfonul si a salutat stadionul, cu vocea rupta de plans, au facut ca lumea aproape sa uite meciul frumos jucat de Inter in seara respectiva. A batut Lazio cu 4-1, si spectacol a fost chiar placut. Dintre toti, a surprins tanarul Kovacic, cu niste pase extraordinare care au pus Palacio si Icardi in fata portii . Cine stie, poate un campion pleaca si unul nou a ajuns. Oricum ar fi , ZANETTI 4EVER !
Javier Zanetti saluta San Siro . Emotii pentru “Il Capitano”, un exemplu de …
1 comment
Adevarat! Felicitari!