Ca malu, ca valu…
Ca să ajungi la Cazanele Dunării trebuie să ajungi la Orșova. Pe care apoi o ocolești, pe dreapta, treci prin Eșelnița și apoi pe mîna stîngă e un golf, ca toate golfurile, doar că în ăsta curge Dunărea. Și după Eșelnița vine Dubova, și pe mîna stîngă tot golful ăsta îl vezi, doar că pare mult mai frumos.
Pe mal sînt pensiuni frumoase dar și acareturi ale unor proprietari mult prea entuziaști, care se întîmplă ca seara să asculte manele la maximum în timp ce soții familiei taie lemne și pregătesc grătarele pentru ce se va chema, în acea seară, un festin.
Lucrurile mi se pare ușor amestecate pe-aici, noroc că partea unde stau e liniștită.
Dunarea e la locul ei
Peisajul e însă unul fascinant, cu o Dunăre care-și vede de treabă, cu maluri înalte, împădurite, abrupte, semețe, foarte frumoase.
Oamenii de aici îmi par foarte isteți, au știut să acceseze fonduri europene și să ridice, unii dintre ei, stabilimente foarte elegante, funcționale și construite inteligent, la standarde destul de ridicate.
Partea aceea cu chipul lui Decebal săpat în stîncă voi o puteți sări, deși din cîte observ e una dintre atracțiile din zonă.
Mai degrabă să stai să te uiți ca prostu la stîncile din fața ta mi se pare îndeletnicirea cea mai bună. Așa, uitîndu-te în zare ai șansa de a te mai liniști puțin după o perioadă mai complicată.
Bine, asta dacă ești neliniștit sau dacă ai avut într-adevăr o perioadă complicată.
1 comment
tine-le tot asa pe cand ajung si eu in august… si ascunde CDurile cu manele 🙂