Acum 5 ani, într-un editorial pe tema Canalului Morii, scriam așa, printre altele…
„Tatăl său, „Szalma bacsi” a fost toată viaţa sa director la Fabrica de Tricotaje „Someşul”. Pentru că Iancsi avea numai rachete Dunlop, numai schiuri Rossignol, numai palete Butterfly, numai mingi Adidas, numai pantofi de sport Puma, a trebuit să trag foarte tare pînă să mă descurc, să îi fac faţă”. ..
Ce dor îmi e acum de Iancsi al meu…
Ce mult aș vrea să mai stăm acolo, în Sinuța mea dragă, să mă provoace la un „unu la unu” și să pierd.
Sau să cîștig.
Sau ce vreți voi, numai să mai stau un pic cu Iancsi și să ne batem joc de toți „proștii” care nu știu să joace la fel de bine ca noi…
