Vă spun două lucruri care mi s-au întîmplat. Adică nu mi s-au întîmplat mie, ci unor cititori de-ai mei. Doi la număr.
N-o să le dau numele, deși sînt sigur că o să se recunoască ei și probabil că o să și zîmbească.
Unul mi-a spus așa:
-Măi, în cartea asta a ta campionii ăia nu se ceartă, nu își bat și ei nevasta, nu fug în lume cu o gagică, nu se îmbată, nu joacă poker pe bani, de zici că-s niște sfinți!
Am zîmbit și în același timp mi-am amintit că l-am văzut pe scriitorul Octavian Soviany spunînd, la televizor, într-o emisiune: „e mult mai ușor să scrii despre rău decît despre bine”. Și, într-adevăr, pe cît de simplu a spus-o pe atît de profundă e constatarea.
Analizați majoritatea știrilor. Sînt de bine?
Iar celălalt cititor mi-a spus așa:
-Sînt undeva prin Europa, într-un tren, și nu pot să las din mînă cartea ta. Îmi ține de urît de vreo 4 ore.
Aici n-am mai zîmbit. Mai degrabă mi-am dat seama ce-a făcut omul ăsta pentru mine. Mi-a dat timp. Mi-a dat și mie (atenție) din timpul lui…
……………………………………………………………………………….
No, acuma vă cumpărați cartea din librării?
