S-a terminat ieri adventura italiencelor Pennetta si Errani la Us Open . Batute in sferturi de finala din partea lui Serena Willims (Pennetta) si Wozniacki (Errani), au avut totusi un turneu pozitiv, care le-a consolidat pozitia lor in clasamentul mondial. Mai mult de- atat, pentru al treilea an consecutiv , Italia a avut doua jucatoare in sferturile de finala. Si din 2008 are macar una.
Rezultate care nu pot sa fie o intamplare. Din contra, cred ca sunt directa consecinta a seriozitatii si profesionalitatii unui grup de atlete, care in continuare produc exemple pozitive, adoptate si de alte sportive.
Pennetta , impreuna cu Schiavone si Vinci reprezinta o generatie care se apropie de sfarsit de cariera. De la aceasta generatie s-a produs Errani, si mai recent Giorgi .
Asemanator se intampla cu romancelor, de la care Simona Halep reprezinta varful . Lasam la o parte accidentul de parcus la UsOpen . Alaturi de ea, nu trebuie neglijate Carstea, Niculescu, Begu, si Dulgheru care chiar in acest turneu a pus la incercare jucatoare ca Sharapova . Si aici, profesionalitatea se vede in mod clar.
Dar aici vine intrebare. Si baietii, unde sunt ? Ultimul Italian care a ajuns in semifinala la Us Open a fost Corrado Barazzutti in 1977. Atunci ii batuse, intre ceilalti, si pe Ilie Nastase in turul doi. Nastase care cred ca a fost si el ultimul roman protagonist in acest turneu. Tot in ani ’70.
Asta inseamna ca au trecut aproape 40 de ani. Nu am avut si nici nu avem jucatori care sa fie in varful tenisului mondial . Cineva ar putea sa imi spuna,,,Fognini. Da, Fognini are talent, a avut cateva sclipiri mai ales anul trecut unde a ajuns numarul 15 in clasamentul ATP. Dar prostiile care le face in continuare nu ma fac sa il consider un profesionist care poate sa ne reprezinte la nivel ridicat. Poate e si el un fel de Balotelli.
Si campionii pe care i-au avut Italia si Romania in trecut, adica Panatta si Nastase , aveau in comun un talent deosebit , din care nu lipseau din cand in cand prostiile. Dar Ii se iertau, considerat nivelul atins. Fognini sa obtina aceleasi rezultate, si apoi il vom ierta si pe el.
Cred ca exceptii au fost Tiriac si Barazzutti. Nu asa de mare talent, dar compensate cu inteligenta si seriozitate. Exceptii chiar prea izolate, si intrebarea mea ramane deschisa .
De ce Italia si Romania nu produc de 40 de ani tenismeni de valoare care sa stea in varful tenisului mondial cu continuitate, asa cum se intampla in Tenisul feminin? Vedem daca cineva stie sa-mi raspunda si sa-mi dea o explicatie.
