Știu că vi se întîmplă și vouă să asistați la discuții din alea cu „să vezi ce-am pățit ieri” iniţiate de către oameni care au impresia că povestea lor o bate pe a ta cu 6-0, 6-0…
Fie că e vorba despre:
-știi sensu giratoriu din Mărăști? No, deci io intram în sens, ca omu normal, și no, nu te uiți, că știi că tu ai prioritate, și mă, cînd vine unu, un nebun, și….
-poți muri mă, la coadă la ăștia, am stat ieri o oră ca prostu, noroc că îl știu pe Vasile, și îți dai seama că l-am sunat…
-mă, să-ți povestesc cum o fost în Grecia: deci, în prima zi…
-alo, tu ești? ce faci, ești acasă? știi de ce te-am sunat? Am pățit o chestie de și mori. Deci: alaltăieri, cum mergeam…
-no, îți zic o fază, da să rămînă între noi. Îi lungă povestea, dar io zic că merită să o asculți și poate îmi dai și un sfat…
…………………………………………………………………………………………
Ne oprim. Respirăm. Ne uităm încă o dată la cîmpul ăla verde și ne imaginăm că noi sîntem acolo, ne plimbăm și nu vine nici o mașină în nici un sens giratoriu din lume. Pentru că e liniște.
