Am stat cîteva ore în vizită la Arthur, am povestit o grămadă, ne-am jucat cu Carolina și am făcut planuri de viitor. Arthur susține că în decembrie poate să meargă la tăiat porcul, noi eram mai sceptici. A mai zis că pune singur cadouri sub brad iar asta am crezut.
Progresele pe care le-a făcut Arthur sînt substanțiale. O să vă vorbesc despre ele lăsînd la o parte termenii medicali.
Așadar, dacă acum puțină vreme nu putea să își păstreze postura în căruciorul cu rotile, avînd nevoie să fie oarecum legat de spătar, acum stă fără probleme. Ba, mai mult, cu ajutorul soției sale, se chiar poate ridica în picioare. La clinica la care este internat face singur pași, sprijinindu-se de o balustradă specială, cu mîna dreaptă și cu un ajutor din partea personalului de specialitate de partea cealaltă.
Mîna dreaptă îi funcționează mai bine, la fel și piciorul drept. Pe partea stîngă mai are de muncit. Munca înseamnă foarte multe lucruri, 12-14 ore pe zi (kineto, masaj, exerciții de toate felurile).
Acasă, se vede treaba, îi place cel mai mult. Aici sînt Simina (soția) și Carolina (fetița lui), cele care par să îi dea și mai multe puteri.
Azi chiar ne-am jucat în trei, cu cea mică, și Arthur reușește să comunice și să se facă înțeles de către Carolina, așa cum vedeți și în imaginea de mai sus.
Azi v-am pomenit pe mulți dintre voi, Arthur m-a rugat să vă mulțumesc tuturor celor care l-ați ajutat (Simina mi-a spus o mulțime de nume, de firme și de fundații care i-au sprijinit, vă mulțumește…).
Ce să zic…A fost o după-amiază care n-aș fi vrut să se termine. Și chiar puteam să mai stăm, doar că n-am vrut să-l obosim. Ne-am simțit bine împreună, am rîs, am spus bancuri, ba am și cîntat. El a bătut și tactul, dar asta numai pentru că așa spune un exercițiu de-al lui: bate tactul în timp ce cîntă muzica.
