Conceptul „împinge tava” mă fascina pe vremea comuniștilor. Poate pentru că echivala cu abundența, cu posibilitatea de a-ți alege ceva și de a-ți vedea în patrulaterul ăla de tablă mîncarea preferată. Așa că la Zebra mi-a plăcut din prima, poate și pentru acest gînd pe care nu îl puteam ocoli. Acum mai aleg, din cînd în cînd, un drum acolo, cînd mi-e poftă de mîncarea neaoșă (deși oamenii sînt adaptați, au meniuri difersificate, inclusiv „de regim”…).
Puteți da un ochi aici, și vă edificați de diversitatea meniului din această săptămînă.
Am fost pe-acolo săptămîna trecută, cu un amic, și cu 20 de lei am mîncat supă, felul doi, salată, prăjitură (recunosc) și suc, toate foarte bune. Există și meniul zilei, costă doar 12 lei, dar mi-a fost poftă de murături și de prăjitura aceea de casă…
Mîncarea e bună de tot, locul e extrem de curat, problema parcării nu se pune.
Ceea ce am observat față de vizitele trecute e faptul că din ce în ce mai multă lume alege să mănînce la prînz acolo.
Așa cum v-am mai spus, verificați singuri.
Sau încercați varianta de catering, oferta e tot acolo, pe site.