Nu se prea vede, poza e făcută de fotograful nostru, dar acolo e Sandu Mînzat, în balcon, cu muzici măiastre…
Se prea poate să exagerez cu superlativele. Însă sufletul așa îmi dictează și mintea nu are nimic de obiectat: evenimentul de duminică seara, cel produs de Scena Urbană, a avut un farmec aparte. Adică să auzi pe podurile Someșului acorduri de jazz, un cvartet vocal de excepție, muzica Mariei Tănase, contrabasul și vocea lui Sandu Mânzat din balonul casei unde a locuit marea Lya Hubic, toaca, tulnicele sau ansambluri de percuție, toate aceastea în intervalul orar 22.00-24.00 nu se întîmplă în fiecare zi, nu-i așa?
Prietena mea, Daniela Maier, coordonatoarea Scenei Urbane și ai ei voluntari minunați au făcut un lucru deosebit. Au dat viață Someșului, rîul pe care îl pomenim în sitagma prăfuită (Orașul de pe Someș…), dar la care ne raportăm cu adevărat de prea puține ori.
Ei bine, aseară n-a fost așa. Aseară Someșul a fost într-adevăr rîul nostru. Au curs pe el, atît cît au avut vlagă, sfere luminoase care ne-au însoțit pașii de la un pod la altul, purtînd cu ele amintirile noastre…
Ca într-un ritual, unii dintre clujeni urmăreau spectacolul apei dar și al artiștilor de pe podurile Someșului, urcau rapid în mașini și căutau un loc de parcare în apropierea următorului pod, următorului pod, și următorului, pînă dincolo de gară, cînd, uitîndu-se la ceas au băgat de seamă că intră într-o altă zi…
Pe poduri, clujenii au găsit tulnicăresele din Avram Iancu. Și la ceas tîrziu de noapte, n-au scăpat ocazia de a se fotografia cu ele.
Pe poduri, clujenii au întîlnit ansambluri de artiști clujeni, muzicieni adevărați, instrumentiști de clasă, care au renunțat pentru cîteva ore la sălile în care se produc de obicei și, dîrdîind, i-au desfătat cu acordurile lor pe cei care au ținut la acest spectacol neobișnuit de frumos.
Borislav Ignatov, președintele Ordinului Arhitecților din Bulgaria
Pe podul de lîngă Piața Mihai Viteazu, în balcon, Alexandru Mânzat, omul cu contrabasul dar și cu vocea mereu la el, a făcut un adevărat spectacol, ajutat și de luminile care îl ridicau chiar mai sus decît etajul al doilea al imobilului în care a locuit marea Lya Hubic. Muzici de departe venite au răsunat atît de de aproape, datorită artistului clujean îmbrăcat la patru ace.
Totul a pornit de sus, din Grigorescu, acolo unde nimeni altul decît președintele Ordinului Arhitecților din Bulgaria, Borislav Ignatov, a creat o instalație din mii de DVD-uri, aduse acolo de către clujeni, suport al amintirilor lor. Jocul acela nocturn de lumini și lansarea la apă a sute de sfere luminoase au dat startul unei promenade minunate care s-a încheiat departe, la 10 kilometri distanță.
Acolo, pe rîu în jos, ne-am plimbat și noi. Și ne-am însoțit, de la distanță (sau poate îndeaproape…), și amintirile.
