Eu zic sa ne intoarcem o clipa la ce scriam, cu putina suparare, pe 26 iunie 2014, dupa eliminarea de la campionatul mondial 2014, cand italienii uitau de calitatile lor.
Atunci explicam motivele de baza pe care Italia, surprinzator, plecase acasa, si din partea mea era foarte clar ca pe teren s-au bagat , in loc de oameni adevarati, niste figuri care aveau in cap ideile de genul… il batem pe asta, il batem pe ala, ajungem minim in primele patru, ce ar fi sa ma tund altfel asa ca o sa se vorbeasca ceva in plus despre mine… si asa mai departe cu prostiile asta. Nu zic ca mi-a parut bine cand au fost eliminati dar… poate ca era nevoie.
Anul acesta am ajuns in Franta foarte silentiosi, presa abia si-a dat seama ca jucam si noi in campionatele europene. Nu avem in echipa nici unul caruia sa i se poata spuna personajul, si aparent fara nici un talent adevarat.
Cand trebuia sa inceapa meciul cu Belgia, eu mi-am dat seama ca ii cunosteam mai mult pe jucatorii belgieni decat pe cei italieni, si-mi era teama ca nu facem fata la talentele lor. Dupa care mi-am dat seama ca selectionerul Conte, a avut grija in primul rand sa trimita pe teren o echipa solida, pornind de la o aparare formata din colaudatul bloc Juventus, de la care sa ii spunem adversarilor: “Sunteti asa de tari cum ziceti? Bine, atunci incercati sa treceti de aici. Daca reusiti, o sa va strangem mana si o sa va felicitam”. Renumitul nostru “Catenaccio” cu care stim sa jucam si de care sincer, nu trebuie deloc sa ne fie rusine. Cu asta mi se pare ca am castigat 4 campionate mondiale. In felul asta a si iesit la suprafata ca nu suntem chiar lipsiti de talente cum se spune. Golul marcat ieri de Eder a facut sa iasa la suprafata anumite calitati din partea unui jucator foarte bun, care intr-un colectiv bine pus la punct a putut sa se exprima cum trebuie.
Pentru Romania, ideile mele nu sunt asa departe. Romania a jucat, mai mult sau mai putin, cu aceasta umilinta impotriva Frantei, cu pare putea sa se intample orice. Doar o sclipire si un pic de noroc pentru ei a facut diferinta. Dar felul de a juca a fost corect din partea romanilor.
Greseala a fost de a se crede mai tari si de a juca impotriva Elvetiei obsedati de a castiga. De fapt, egalarea cu ei nu a fost un rezultat asa de rau, dar lipsa de jocul, si lipsa de cine poate sa faca diferinta a lasat de dorit. Si acum toata lumea infrunta cu mare frica o Albanie apreciata de toata lumea in meciul cu Franta.
Albania va fi un adversar foarte periculos, in primul rand pentru ca vine cu mintea libera. Obiectivul este doar de a face un meci pe care sa-l incheie cu gol si onoare o adventura in care nemeritat au ramas fara puncte. Acum, din dorinta sufleteasca si nu din alte motive, vor sa castige macar un punct si sa dea macar un gol. Asa ca, sa nu se grabeasca Romania, sa-i astepte, sa-ii lase sa joace, si sa-i loveasca in contratac. Se poate. Nu sunt totusi fenomene. Iar Romania are un anumit Nicolae Stanciu, care poate sa faca ce a facut Eder pentru Italia.
Respect pentru adversar, echipa compacta, si talentele pusi in conditia sa dea lovitura. Asa se poate.
1 comment
Un singur cuvint caracterizeaza tot fotbalul romanesc: JENANT!