-Auzi, io îți zîc o chestie, cum fac io să șiu binie, adică în formă…
-Zî.
-Îi vorba de ceaiuri. Deci dacă mă doare ceva, io nu iau medicamente, iau ceaiuri. Să zîcem că mă doare capu, no, iau un ceai de cap, dhie liniștire, dhie calmare…Sau să zicem că mă doare burta, no, beu un ceai de burtă, nu știu exact cum îi zîce, da știe muierea. Sau cînd îmi mere burta, beu dhin ăla, cocăză, sau mentă, sau ceva…
-Du-thie mă, îi fix …ce zîci tu.
-Adhică dhi ce?
-Io tăt așe ca thinie am probleme, da io îs pă țuică. Bag țuică. I-am zîs la muiere: auzi, muiere, io îs ochei, îs om bun, da să am țuică. Să zîcem că mă doare burta: beu țuică. Sau mă doare capu: beu țuică. Io beau țuică și cînd nu mă doare nimica: beu așe, dhie control. Să nu mă doară. Îi foarte bine să bei, că dacă bei îți revii dhin tăte. Și țuica nu îi băutură, îi ceva ca alimentu. Bei și reziști. Și țăranii noști, nu beiau țuică? Și ce, o murit? Adică o murit, da nu de la țuică! Țuica îi foarte bună, îți zîc io.
-No, fiecare cum crede…Și io am băut, da cînd am fost tînăr, amu nu mai mere…
-Mă, să bei țuică nu îi că bei…Țuica îi ca aeru, deci îți trebe, îi bună, no, cum să zîc, îi oricum mai bună ca ceaiu…
