Să ne ridicăm de pe scaune și să plecăm. A venit toamna.
„If you buy two, we„…, și-a făcut semnul acela de foarfecă, îl știți, cu arătătorul și mijlociul apropiindu-se și depărtîndu-se de cîteva ori. Așa a început seria conversațiilor cu Panaiotis, grecul ce vinde la aprozarul locului, de fapt un „market cu de toate”. Se poate spune că ne-am împrietenit.
În prima zi am aflat că vînd, în magazinul lor, de trei generații, începînd cu bunicul său, continuînd cu tatăl său și-acum vinde el, omul ajuns la 50 de ani. Se uită la marfă și-apoi la mare. Ridică privirea și-mi spune cu mîndrie: „sîntem aici din 1660, de cînd produceam și vindeam mătase în toată lumea”, referindu-se la cei ai locului, nu neapărat la cei din familia lui. „Aici a fost port, îți arăt ruinele vechii vămi dacă vrei, noi, cei de la mare am început totul. Localitățile din munți au apărut după aceea, cînd unii au fugit acolo de frica piraților”…
Și-apoi se uită din nou în coș: „You buy olive oil, very good, it’s very good for the stomach„…
În altă zi mi-a spus că ține magazinul pînă în octombrie. Apoi pleacă și el de-aici, de la malul mării. În ultima vreme merge să lucreze la o fabrică de ulei de măsline. A și cules măsline. Măslinele se culeg începînd din noiembrie în Grecia. Într-un an, la recoltare, l-a prins iarna culegînd, ninsoare, a dat înghețul, culegea și avea mîinile înghețate. N-a fost ușor.
„You buy ouzo, very good, it’s very good for the stomach„, mi-a spus în altă zi…”Local herbs, local herbs, very good for the stomac„. „If you bye two, we”..., și semnul cu degetele, în loc de cut.
În altă zi mi-a mai povestit, în amănunt, că ei, oamenii mării, vindeau lemn în toată lumea, un alt lucru foarte important pe care îl făceau.
Și din nou în coș: „You buy olives, very good, it’s very good for the stomach”…
Într-o zi a scos, ca un scamator, din buzunarul blugilor, trei ouă de casă. Două mi le-a dat mie, „for breakfast” iar celuilalt i-a aplicat cu un vîrf de cuțit două găuri, una sus și una jos și-apoi a băut conținutul oului. „It’s very good for the stomach”…
Facem schimbul de amabilități de cîteva zile. Îmi spune cum va fi vremea, de exemplu. Îmi dă smochine gratis. Spală una, la o țîșnitoare de lîngă magazin, mi-o întinde, și trebuie s-o mănînc cu coajă cu tot, că așa se face. Apoi mai pune vreo două-trei într-o pungă și mi-o întinde.
Mi-a vîndul pontul cu vizita președintelui Greciei în Zagora, că altfel de unde să fi știut?
Mi-a spus și cum au trecut grecii peste povestea cu criza, o variantă inventată de el, probabil ca să ne distrăm. Cică soluția e simplă: „drinking”.
Da, aș fi putut adăuga, plus că e foarte bine pentru stomac, nu?
Vorbim în fiecare zi. Nu foarte mult, dar destul cît să-mi placă de el.
„Vine toamna, asta e din ce în ce mai clar, chiar și aici, la malul mării”, îmi spune Panaiotis. „Păcălim cît putem toamna asta, dar nu o să putem lungi vara. A mai trecut un an, dar a fost frumos…Acum o să rămînă doar cîinii aici. De fapt nici ei, pentru că dacă nu o să mai aibă de mîncare, de la taverne, o să urce și ei la munte. Asta e viața noastră, vara aici, iarna în munte. Ne-am obișnuit”.
M-am obișnuit și eu cu conversațiile astea.
O să-mi lipsească.
PS
Nu pun poze cu el. Așa am convenit.
