-No, cum mai ești?
-Hat Ovi draghe, cum să fiu, un pic și bine, un pic și rău.
-Zi cu alea bune, la început.
-Alea bune îi că sînt sănătos, că nu îl vreau pe marea și sarea, că doamne mulțam îl am pe ce îmi trebuie. Mai ales că mie să îmi trebuie nu îi mare lucru. Am de la mama un lucru, că el mi-o zis că atunci cînd am trei lei să nu îl cheltui pe tot. Un leu măcar să îl țin. Și eu tot asta am făcut, toată viața. Un leu l-am ținut, că nu se știe cînd îl ai nevoie de el și dacă nu îl ții atunci nu îl ai, nu? Dacă nu aș fi gîndit așa nu aș fi avut nimica niciodată.
-Și rău, ce ai de zici că e și rău?
-Hat Ovi nu că îi rău, numa că nu mai pot să dorm cum îl dormeam înainte. Înainte mă culcam și pînă la dimineață nu aveam probleme. Acuma mă tot scol, și la unu, și la trei, și no, îi neplăcută…Tot mai merg și „afară”, înțelegi cum zic…
-No, păi se mai întîmplă…, poate și vîrsta, că așa se zice, că de la o anumită vîrstă nu mai poți dormi 7-8 ore fără să te trezești…
-Se poate și ăla, cum zici tu, că no, se adună anii…
-Și poate ai și gînduri…
-Da, și ăla se poate…
Apoi o pauză, după care spune:
………………………………………..
-Sau știi ce mai poate să fie, Ovi?
-Ce?
-Mai poate să fie ăla că io seara îl beau trei beri. Și poate că de ăla merg „afară”, nu?