Am tras destul de el pînă s-a hotărît să vorbească despre această pasiune a sa, dar pînă la urmă am reușit. Vasile Rus (stinga) a fost sef al politiei de frontieră la Aeroportul Cluj, in prezent este colonel în rezervă ,vinator , iubitor de natura si de sport ( a jucat baschet ca junior la Școala Sportivă, avîndu-l printre antrenori pe celebrul Voicu Moldovan).
Dar marea pasiune a lui Vasile Rus s-ar traduce prin dragostea sa imensă pentru rasa Kleiner Munsterlander, pe care el personal a adus-o în România, un cîine pe care orice vînător și l-ar dori alături. Despre această rasă toate amănuntele le puteți afla aici. , pe pagina pe care Vasile a creat-o pentru ca toată lumea să poată lua contact cu această lume minunată Kleiner Munsterlander.
-Vasile, de unde a pornit povestea aceasta minunată?
-A inceput totul in urma cu 6 ani, atunci cind Miki -bracul meu cu parul scurt in virsta de 12 ani- dadea semne ca incet incet se indreapta spre vesnicele plaiuri ale vinatoarei. Si cum eram ( si am ramas) un impatimit al vinatorii cu cainele de aret, am inceput sa-i caut inlocuitor.
Voiam ceva la fel de versatil , nu foarte mare ca talie ( gen bracul sirmos ), poate mai temperat , nu atit de expansiv precum bracul , cu dragoste de lucru atit pe uscat cit si in apa, rezistent la conditiile meteo din tara noastra, atit scotocitor cit si pontator si aportor .
-Și, cum ai procedat? Pentru că nu părea simplu…, cam multe condiții
-Atunci mi-am facut cont pe Facebook, ca primă soluție. Cautarile au insemnat citeva saptamini de vizionat videoclipuri pe net, de facut comparatii intre rase privind modul in care fac arret-ul, cit de departe fata de vinator lucreaza, cum au cheta, daca fac si aport (pt ca unele rase fac doar aret iar altele doar aport ), cum se inteleg cu alti caini, cum se integreaza in familie, si, de ce nu ,cit sunt de frumosi.
Apoi am citit sute de pareri ale proprietarilor diverselor rase, pentru ca asa cum stiti grupa cainilor de aret, sau pontatori-aportori este destul de mare. Pina la urma alegerea a fost facuta – Kleiner Munsterlander sau Small unsterlander sau Brac Mic de Munsterland ( pentru ca exista si Grosse Munsterlander )
Mai multe detalii (oficiale) despre istoria si caracteristicile principale ale rasei gasiti aici : https://en.wikipedia.org/wiki/Small_M%C3%BCnsterl%C3%A4nder sau aici https://www.infocaini.ro/rase-de-caini/rasa/munsterlander-pitic.
-Se poate spune că ai mers din…brac în brac…
-Da,dupa 18 ani de vinatoare cu brac german ( anterior lui Miki am mai avut un brac ce mi-a fost furat) am ales un altfel de brac – si nu regret deloc. Am cautat crescatori in Romania , nu am gasit. am gasit doar anunturile “firmelor de specialiatate” care iti livreaza pui de orice rasa cu acte si vaccinuri , si care pui. din pacate, fie mor in primele 2-3 saptamini fie au grave probleme medicale.
Dar asta e o alta poveste. Tot cu internetul am avut noroc, asa cum v-am spus si la inceput, mi-am facut cont de facebook doar pentru a putea intra in legatura cu proprietarii/crescatorii ( eventual vinatori ) ai acestei rase. Cautarile au fost destul de lungi si la inceput dezamagitoare. De ce dezamagitoare? Ca tot omul care a citit si s-a documentat despre rasa, am retinut ca a fost creata si provine din nordul Germaniei, din zona Munster ( de aici si numele ). Am inceput sa caut crescatori din zona si vazind ca nu sunt prea multi, am extins cautarile la tara ( Germania). Cu lista facuta, m-am apucat ca contactez pe e-mail canisele din lista. Fie vorba intre noi toate, dar toate aveau nume din acelea, aristocrate sa zic, adica toate erau cu Von, sau Von der , si pe site-urile de prezntare te atentiona ca nu raspund la telefon sau SMS, doar la e-mail. Nemti, ce mai, nu aveau ei timp sa stea la povesti. Bun, am scris, frumos, civilizat, ca sunt vinator, ca sunt din România, ca-mi place canisa lor, si ca ma intereseza un pui. Sa fi scris la vreo 10 ? Poate. Citi mi-au raspuns? Nici unul. Poate ca se gindeau ca fiind din Ro nu-mi permit un caine din canisa lor Von sau Von der .
–Și-atunci?
Mi-am sunat citiva prieteni de prin Germania, rugindu-i sa sune sau sa contacteze ei (ca nemti fiind) canisele,poate- poate obtinem macar pretul corect, pt sincer nici nu stiam cam cum se vinde aceasta rasa. Lasa ca dupa ce am aflat, mi-am dat seama de ce nu au catadicsit sa-mi raspunda. Va spun si voua? Intre 500 si 800 euro fara pedigree, si intre 1000-1500 euro cu pedigre. In fine, i-am lasat in treaba lor si am continuat sa caut. Am inceput cu vecinii de la Vest, cu Ungaria, in sensul acelor de ceasornic. Pina in Serbia nu am gasit nimic. In Ungaria, un domn, am inteles ca era jurnalist ( de treaba jurnalistii astia) mi-a zis ca urma sa dea la monta cateaua si dupa aceea puteam vorbi , adica peste vreo 3-4 luni. Am avut norocul sa-l gasesc pe Dragan, un sirb de toata isprava ,vinator si el, indragostit de aceasta rasa . Am inceput o lunga perioada de discutii, schimburi de pareri, raspunsuri la intrebarile mele (multe de altfel) . Mi-a trimis poze si videoclipuri cu felul in care lucrau parintii cateilor ce-i avea. Astfel am luat-o pe SARA -pe numele din pedigree DONA LEPA V. DIJAMANTI– in traducere Frumoasa Doamna ca Diamantul .Pina la urma m-am ales si eu cu un caine care are in nume aristocraticul V ( chiar daca nu e Von sau Von der .
-Și de-aici a încput o altă poveste, poate și mai spectaculoasă decît cea a căutărilor…
-Da, am participat cu ea la concursuri , atit ca junioara cit si mai tirziu la clasa deschisa, pentru a vedea daca este in standard. Aprecierile arbitrilor (romani si straini) si calificativele obtinute au fost excelente. La fel au fost si experientele avute in teren alaturi de Sara , a carei mostenire genetica si instinct de vinator sunt foarte dezvoltate. E adevarat ca mi-a trebuit ceva timp sa invat sa o “citesc”, sa inteleg ce vrea sa-mi spuna in teren atunci cind dadea de urma sau cind ponta cu vintul din spate sau cind ponta sub arma. Totul era diferit fata de Bracul German . Am vinat si la cimpie la 36 de grade ( la prepelite), am vinat si la deal, si pe aratura si pe zapada si la apa (si toamna si iarna), si nu a avut nici o problema. sunt foarte incintat de alegerea facuta . Cit despre felul in care s-a integrat in familie si modul in care interactioneaza cu noi, cu oamenii si cu copiii pe strada si in parcuri , nu pot sa spun decit ca e cainele perfect . Fie ca il iei pentru companie, fie pentru vinatoare , nu vei fi dezamagit . Temperamentul echilibrat si docil, dorinta de a intelege ce vrea stapinul si apoi a-i face acestuia pe plac, usurinta cu care se dreseaza , aspectul exterior placut si eleganta cu care te insoteste , fac din Kleiner Munsterlander un caine pe care sa-l vrei. Ar mai fi multe de povestit si cu siguranata ca daca vom fi sanatosi ( si eu si Sara ) vom avea multe experiente frumoase impreuna. Avind in vedere faptul ca este o rasa atit de potrivita pentru tipul de teren si de vinat din Romania, lucru pe care l-am constatat personal, am decis sa fac publica existenta ei printre iubitorii de vinatoare cu caine de aret si chiar sa incerc introducerea rasei in Romania . Am uitat sa va spun ca pina am adus-o eu pe Sara , in Romania nu exista rasa( de aceea am cautat eu in strainatate, nu de fite ) Evident ca dupa ce am obtinut dreptul de monta in concursurile la care am participat cu ea, am avut si primul cuib, 9 puisori ( cu tata tot din Serbia) . Din cei 9 , 7 sunt in prezent in România si 2 in Ungaria. Daca nu trebuia sa „stam acasa” , in aprilie era programata o noua monta. Nu-i nimic, poate la toamna.
