Mi-am permis să vorbesc cam multe în vestiar astăzi și am fost pedepsit să fac o nouă cronică la baschetul etapei. Ei bine, întrucât țara fierbe din cauza alegerilor parlamentare, ne-am văzut nevoiți să căutăm o altă sală. Puși în dificultate, am căutat fără succes diferite variante.
Când speranțele se năruiseră, un salvator și-a făcut datoria. Puteți să ghiciți despre cine vorbesc? Dacă nu știți, vă spun eu: căpitanul Ovidiu Blag. Hai, mă, că nu era greu…
Drept urmare, la Sala Vasile Geleriu au sosit 12 baschetbaliști de super clasă, împărțiți în două echipe. Eu am jucat cu Blag, Liviu, Rus, Răzvan și Claudiu. Cealaltă garnitură i-a cuprins pe David, Silviu, Miclăuș, Muri, Tebu și Vali Todea. Am apucat să jucăm două meciuri, ambele câștigate de echipa noastră. Am pus la punct defensiva împreună cu Răzvan și am respectat tactica, spre nervozitatea unui adversar.
În timpul meciurilor, Răzvan și Liviu au impresionat prin energie și devotament. Practic, cei doi colegi ai mei s-au apărat, au recuperat și au fugit apoi în atac ca niște hiene. Răzvan a fost și un bun motivator, spunându-mi că trebuie să atac curajos coșul. Și l-am ascultat, însă nu am înscris cât îmi doream, dintr-un motiv foarte simplu: aproape toate coșurile din meciul secund au fost reușite de Blag. Cu alte cuvinte, experimentatul fundaș a înscris din orice poziție, stârnind curiozitatea unor scouteri din Liga Națională. Citind presa, am aflat apoi că l-ar vrea și două echipe din NBA, dar slab cotate.
Ne-am dus apoi la cafea, acolo unde am stat ca la nuntă. Tot la masă am fost provocați de către mama lui David să participăm la viitoarea ediție a Tug of War (Trasul sforii). Eu zic că o să fie distractiv și merită să ne înscriem.
Și apropo, era să uit! Știți că pentru o cronică se plătește 250 de lei?
(o cronică de Paul Olar)