Povestea asta e din lumea bărbaților. Cel puțin în lumea asta am întîlnit-o eu. Se întîmplă așa (și să nu-mi spuneți că n-ați pățit și voi ceva similar):
Dai mîna cu cineva și te pomenești că acel cineva, în timp ce face gestul de a-ți strînge mîna, se uită în altă parte. Nimic nu poate fi mai enervant decît să te trezești că-ți scutură unul mîna sau doar ți-o întinde, mecanic, în timp ce e cu privirea altundeva.
Se prea poate ca unii să facă acest gest nepoliticos pentru că se simt importanți dar în același timp găsim astfel de gesturi și la unii fără ifose. În ambele cazuri faza e la fel de enervantă.
Acuma: dincolo de regulile care se știu, cele cu cine întinde primul mîna, să nu te uiți la cel cu care dai mîna e foarte nasol.
Ca măsură de protecție, recomand: ține-l minte și nu mai da mîna cu el.
Și pentru că întotdeauna cînd te-apuci de scris ceva, cît de mic, e bine să cauți să vezi dacă s-a mai scris despre asta, am găsit și eu ceva pe domeniu, ceva chiar interesant.
Vă las plăcerea să citiți, aici, despre salut (e drept că e vorba despre salutul în business, dar tot pe-acolo e…).
