Am fost patru pe patru și am jucat ca la raliu. Mă rog, unii…
Ei au fost așa: Lăpușan, Miclăuș, Simu și Chertes, noi Liviu, Dani, Silviu și cu mine.
Practic primul meci n-a avut istoric, cred că ne-au bătut la 7.
În al doilea am pus probleme, dar ne-au bătut 12-10.
Nu știu ce și cum, dar la un moment dat a fost 3-1 la meciuri, asta pentru că am schimbat noi puțin la tactică, am trecut eu conducător de joc și așa s-au mai eliberat Liviu și Silviu și au putut marca de la distanță.
Meciul patru am avut 9-6, puteam să ne apropiem, dar ne-am apropiat de o nouă înfrîngere, pentru că ei au întors de la acest scor și au cîștigat.
Am mai jucat un meci, pe care din nou l-am pierdut, dar deja cărțile fuseseră aruncate la meciul precedent.
Mă rog, asta e, au fost mai bun, clar.
Lucrurile bune la noi au fost legate de spiritul de echipă, nimeni nu a reproșat nimănui nimic, nici măcar adversarilor.
Liviu a transpirat serios, Silviu a încercat să ia pe el jocul, așa cum îi stă bine celui mai bun dintr-o echipă, Dani a fost foarte serios și muncitor iar eu mi-am dat punctele.
Dincolo a ieșit Miclăuș MVP, poate un lucru mai rar, dar cu atît mai de apreciat, pentru că într-adevăr a făcut un meci mare.
De Lăpușan vor scrie ziarele centrale, așa că nu vă mai spunem noi nimic, Simu ne-a ucis cu un coș de două puncte pe unul dintre finalurile de meci iar Chertes a recuperat pînă și mingea de rezervă.
Ca de obicei, repriza a treia a fost mai strînsă, ceea ce întotdeauna reușim…
