Salutare dragi fani și cititori. Iată că a venit și momentul să scriu cea dea treia mea cronică. În mod normal se zice că a treia oară e cu noroc. Păi nu știu cum să vă spun că la mine nu a fost așa. Din moment ce scriu cronica e clar că am cam pierdut tot ce se putea în această sâmbătă.
Vă relatez pe scurt cele întâmplate:
Eu, autorul, proaspăt întors din concediu, cu o poftă foarte mare de joc, aveam de gând să produc surpriza și să îmi ajut echipa să câștige. Ceea ce nu știam eu, este că au fost doar niște vise, care au durat cam două meciuri.
Să vă spun și de ce, dar mai întâi de toate, componența echipelor:
Albii: Ovi Tebu, Paul Gherman, Radu Simu, David Maier și Florin Chertes
Negrii: Liviu Ciucă, Ovidiu Blag, Mihai Lăpușan, Rus Daniel și Mădălin Negoiță
După cum spuneam și mai sus, toată bucuria a durat cam două meciuri, hai să zicem trei că încă mai aveam speranțe la 2-1 pentru ei. Si da, au fost niște meciuri frumoase, intense, cu niște faze spectaculoase reușite de ambele echipe. Au muncit toți și au încercat să dea ce au mai bun din ei.
Totuși ceva după meciul 3 s-a rupt și adversarii au câștigat următoarele două meciuri fără drept de apel. Să nu uităm că la acest lucru a contribuit foarte mult domnul Blag, care în meciul 4, efectiv a fost de neoprit, a marcat din orice poziție, cu procentaje de 100%. A fost extraordinar.
Și dacă în naivitatea noastră aveam speranțe că poate-poate câștigăm ultimul meci, s-a trezit și Lăpușan cu câteva triple, ca să fim siguri că noi ne putem bea liniștiți cafeaua sperând că poate sâmbăta viitoare va fi diferit. Adică să câștigăm și noi mai mult de un meci.
Totul s-a terminat foarte frumos, iar eu dacă tot eram așa de dornic de joc, am ratat și liberele, pe toate trei, ca nu las loc de interpretări. Și am pus de o cronică, aceasta fiind regula. La fel ca încă o regulă celebră “tot ce se cere, se dă”!
În finalul finalului, s-a mutat totul la restaurantul 4 Champions, ca de obicei, la cafele și mâncare.
Să ne vedem cu bine în următoarea etapă.