Cînd se nimerește să fii trei la trei e greu de tot…
Am jucat meciuri pînă la 6, rotindu-ne în toate permutările posibile și imposibile, calcule făcute de Mihai Simu. Singurul care știe cu matematica.
Și-atunci Mihai Simu, Miclăuș, Liviu, Rus, Miși plus subsemnatul să fi tot jucat vreo 12 meciuri timp de două ore, fără pauze.
Cred că Mihai Simu a cîștigat cele mai multe titluri individuale, adunînd vreo 8 victorii. Următorul poate să fi fost Liviu, Miși, apoi nu mai contează, că oricum ultimul nu a fost cel care a scris cronica.
Dar, peste toate, important e că a apărut Lăpușan pe acolo. Spunem important pentru că el ne-a dat niște sfaturi pe invers: practic oricine ajungea aproape de banca pe care stătea (că n-a jucat) era îndemnat să arunce la coș. Nu cred ca vreunul să fi nimerit coșul în urma acestor indicații tactice, dar de amuzant a fost amuzant.
În timp ce noi jucam, cei de la serviciul ridicări mașini i-a păpat mașina unuia dintre noi. Și asta a fost chiar o lovitură, poate mai mare decît cele pe care le-a primit în timpul jocului.
Așteptăm săptămîna viitoare, să sperăm că vom fi mai mulți, că în ritmul ăsta nu știu cît mai rezistăm…
