Arc peste timp…
Fotoreporterul Tiberiu Matei ne-a făcut o poză ieri, prin centrul Clujului, mie și mamei mele. Ca un trăznet, mi-am amintit că avem, la ea acasă, o poză de la mare de acum vreo 30 de ani (poate și mai bine, poate eram chiar la liceu, nu mai ținem minte), cînd am prins un concediu doar eu și ea la mare. Aici, în poza veche, tocmai fusesem la o terasă… Și pentru ca să intrăm în trend, m-am gîndit să punem și noi pozele astea în oglindă, cea veche și cea de ieri (chiar dacă nu mi-am amintit exact poziția).
Cam trece vremea, la naiba
Cea de ieri nu prea seamănă cu cea veche, din cîte îmi dau seama, că nu aveam nici ochii închiși nici șlițul deschis (aici glumesc, că nu era deschis, doar că pe vremea aia nu se prea găseau blugi de calitate).
Hai să le comparăm.
La prima vedere se pare că amîndoi am mai îmbătrînit un pic…
Și pentru ca să nu zică nimeni că nu vă spun o mică glumă, hai să vă spun că maică-mea era răcită, de-abia putea vorbi ieri, o durea gîtul.
Așa că mi-am luat doar eu o înghețată de la Carpați, ei i-am luat prăjituri.
Dar cînd am ajuns în curtea Teatrului de Păpuși, să scurtăm drumul spre mașină, mi-a spus:
– Da auzi, vrei să faci economii cu mine, nu-mi iei și mie o înghețată? Nu mai știi că tu ziceai, cînd erai mic, că de la înghețată trece răceala?
Și ne-am întors, i-am luat, și-azi dimineață m-a sunat să-mi spună că i-a trecut gîtul, nu o mai doare.
Știam eu ce știam cînd eram mic…
