Am jucat intr-un loc de vis astăzi. Mulțumim gazdelor, oameni primitori și foarte amabili.
Să bați mingea la această înălțime, la 8 dimineața, într-o sîmbătă, să vezi Clujul ca într-o vedere de odinioară, ce poate fi mai plăcut?
Ne-am simțit și noi la înălțime, mai ales că pe parcursul celor două ore am jucat din ce în ce mai bine, cu toții.
Iar de toți am fost 8.
Revelația a fost Robi Miclăuș, băiatul lui Mihai, care arată ca un adevărat sportiv, longilin, abil, bun aruncător de trei puncte, curajos în joc și foarte disciplinat, la cei doar 13 ani ai săi.
Chertes e ca o stîncă de tare dar și de colțuros, că dacă te lovești de el te doare. Plus că sare de zici că are arcuri în bascheți.
Mihai Simu ne-a omorît sub panouri, cu înălțimea și abilitatea lui de fost jucător la Carbochim, om care a mîncat baschet pe pîine, ceea ce s-a văzut din plin azi.
Radu Simu pretindea că are o întindere de la tenisul cu mine de joi, dar cred că a fost text, pentru că prea s-a mișcat bine…
Călin Ilea e din ce în ce mai bun. Și la baschet, și la repriza a treia. Azi a vrut să plătească din nou toată masa, cred că ia- rămas în reflex de data trecută cînd a fost ziua lui…
Mihai Lăpușan e cel mai bun coechipier al meu (în absența lui Ciucă). Ne înțelegem și în pauze, ceea ce e mare lucru. Să nu joci și să te coordonezi atît de bine.
Mihai Miclăuș e ca vinul. Cu cît e mai vechi cu atît tre să pui apă minerală mai multă. Apă minerală gazoasă, desigur, nu plată. Jocul lui nu e deloc plat, ci alert, aleargă și azi ne-am înțeles din priviri cînd am fost coechipieri, desigur. Și no, chiar și cînd nu am fost.
Mi-a plăcut cum ne-am mișcat azi, cu toții, chiar dacă am început mai lent. Ne-am intrat în ritm și pînă la urmă ne-am biciuit ca lumea organismul.
A fost minunat să joci la înălțimea aceea, cu Orașul în vale, cu cerul deasupra, cu aerul curat, cu ploaia care a venit la un moment dat.
O zi bună, cum ar veni…
