Plimbându-te prin Cheile Turzii câteva imagini îţi vor rămâne în amintire pentru mult, mult timp. Prima, şi poate cea mai frumoasă, este silueta zveltă a Turnului Ascuţit. Alta este creasta subţire a Colţului Crăpat. Peste timp îţi vei mai aminti şi de peretele plin de grote al Turnului Sanşil pe a cărui creastă, de cele mai multe ori, în zilele libere, poţi vedea siluetele alpiniştilor care par că se caţără undeva între cer şi pământ. Poate îţi vei aduce aminte şi de Coltul Rotunjit sau de Turnul Borş.
Octavian Brătilă-Bulinel (dreapta) împreună cu Dan Vasilescu
Icoana din tr. Madona Neagră (fotografie din anul 1984)
Totuşi, formaţiunea cea mai impresionantă din Cheile Turzii rămâne, de departe, cea numită Peretele Uriaş. De fiecare dată când ajung în Chei nu mă mai satur să-l privesc, fie după ce trec de Podul 3, fie după ce urc pe platforma Vârfului lui Puşcariu, fie, tot din potecă, de la Portiţa de lângă Şura lui Balica. Peretele este atât de mare iar defileul atât de îngust încât dacă doreşti să-l fotografiezi în întregime, realizezi că nu prea poţi să faci acest lucru dintr-o singură expunere, fără să deformezi imaginea!
Bineînţeles că acest perete i-a atras pe căţărători încă de la începuturile alpinismului în Cheile Turzii. Stăteam, în urmă cu doi-trei ani, de vorbă cu domnul Kovács György, un veteran al alpinismului din Chei. Dânsul îmi povestea că prin anii ’50, împreună cu câţiva colegi de club, a făcut primele tentative de a urca acest perete. În anul 1969, odată cu premiera traseului Vigh Tibi, primii oameni au reuşit să parcurgă o porţiune din partea de sus a peretelui. În 1984, Silvius Iorga şi Octavian Brătilă-Bulinel termină premiera traseului Madona Neagră. Dar nici acest traseu nu se găseşte, integral, pe Peretele Uriaş, primele lungimi aflându-se pe Piciorul Peretelui. Primele trasee care se desfăşoară doar pe Peretele Uriaş au fost Calvaria şi Ave Maria. Ele au întregit, împreună cu Madona Neagră, ceea ce realizatorul lor, Octavian Brătilă-Bulinel, a numit „zona alpină creştină”.
Nicolae Budeancă-Gâgă
De câţiva ani, un alt alpinist de excepţie, Nicolae Budeancă-Gâgă, s-a hotărât să continue munca lui Bulinel şi să pună în valoare alte linii clare de căţărare din Peretele Uriaş. Datorită lui, acum, alpiniştii pot parcurge Uriaşul pe traseele Memorial Ienţi Baci, sau Fight for life (traseu care poate fi efectuat doar pe cu ajutorul asigurărilor mobile). Din toamna anului trecut un alt traseu a fost deschis de Gâgă în plin Perete Uriaş, pitonat în memoria marelui alpinist Octavian Brătilă şi numit simplu, Traseul Bulinel. Pe la sfârşitul anului trecut i-am cerut lui Gâgă câteva date despre ultima lui premieră care începe la câţiva metri în dreapta Surplombei de la Balta Cotită şi iată ce am primit:
Peretele Uriaş - tr. Bulinel (roşu) şi tr. Memorial Ienţi Baci (verde). Foto: Nicolae Budeancă
„În lungimea a doua linia traseului este tangentă cu cea a traseului Calvaria, în regruparea a doua a acesteia. În regruparea a treia traseul Bulinel se intersectează cu traseul Ave Maria, iar regruparea a patra este comună cu topul traseului Vaja con Dios.
Date tehnice ale traseului Bulinel: 1 l.c. – 36 m., V; 2 l.c. – 35 m., A1; 3 l.c. – 20 m., VIII-; 4 l.c. – 31 m., VII; 5 l.c. – 45 m., VII-; 6 l.c. – 46 m., VIII+; 7 l.c. – 20 m., II; 8 l.c. – 53 m., VI; 9 l.c. – 39 m., V. Gradul de dificultate al traseului Bulinel este VII, A1 (VIII-, A1). Este mai greu decât traseul Memorial Ienţi Baci şi ar merita gradul clasic – 6B.”
Respectul pe care tânărul Nicolae Budeancă-Gâgă, şi nu numai el, îl are pentru marele său înaintaş, Octavian Brătilă-Bulinel, pe lângă faptul că mă bucură, îmi şi întăreşte mai vechea mea convingere, că zona Cheilor Turzii diferă de celelalte zone de căţărare din ţară. Poate că nu degeaba i-a scris Bulinel Papei Ioan Paul al II-lea, rugându-l să binecuvânteze Cheile Turzii şi în mod deosebit Peretele Uriaş!
P.S. Câteva amănunte interesante despre viaţa aventuroasă a lui Bulinel puteţi citi şi pe blogul domnului Dinu Mititeanu, aici.
5 comentarii
Nu cred că nu eşti îndrăgostit de Cheile … noastre!
Te îndoiai?
Zilele trecute am primit de la Nicolae Budeancă un e-mail în care îmi spunea cu cine a lucrat la premierele traseelor despre care am povestit mai sus. L-am sfătuit să posteze un comentariu în acest sens. Având în vedere că până acum acest comentariu nu a apărut, voi posta eu e-mailul primit.
„Buna seara.
Eu am cam stat, in ultima vreme, tot prin Chei si abia azi am ajuns acasa, am citit mail-ul dumneavoastra si articolul. Va multumesc pentru aprecieri dar cred ca si Csabi Nagy respectiv Paul Popescu meritau sa fie mentionati. In cazul lui „Jenci Bacsi” ideea de a continua traseul a fost a mea si Csabi a fost tot timpul secund. În „Bulinel”, cu Paul, am mers cap schimbat. Meritele sunt in egala masura si ale lor. Fara ei mi-ar fi fost „un pic” mai greu sa ies sus. Multumesc pentru gandurile bune si sa ne vedem cu bine in Cheile Turzii
Va salut
Gaga”
Niste imagini din traseul Bulinel
https://picasaweb.google.com/107327912843541180946/4Septembrie2011Bulinel6BNOCheileTurziiCuPallEndre#
Multumesc Alin Bradeanu pentru această colecţie de imagini şi comentarii din şi despre traseul Bulinel.